• Politia Romana - Sindicatul National al Politistilor "Onoare si Respect"
  • Motociclist - Politia Rutiera - Sindicatul National al Politistilor "Onoare si Respect"
  • Politia Romana - Serviciul Criminalistica - Sindicatul National al Politistilor "Onoare si Respect"
  • SIAS - Politia Romana - Sindicatul National al Politistilor "Onoare si Respect"
  • Parada rutiera - Politia Romana - Sindicatul National al Politistilor "Onoare si Respect"
  • Politia de Frontiera - Sindicatul National al Politistilor "Onoare si Respect"
  • Elicopter - Politia Romana - Sindicatul National al Politistilor "Onoare si Respect"
  • Politia Rutiera - Sindicatul National al Politistilor "Onoare si Respect"
  • Salupa a Politiei de Frontiera - Sindicatul National al Politistilor "Onoare si Respect"
  • Lunetist - Politia Romana - Sindicatul National al Politistilor "Onoare si Respect"
  • Politist - Politia Romana - Sindicatul National al Politistilor "Onoare si Respect"

Legea 360

LEGEA Nr. 360 din 6 iunie 2002
privind Statutul poliţistului
CAPITOLUL I
Dispoziţii generale
ART. 1
(1) Poliţistul este funcţionar public civil, cu statut special, înarmat, ce poartă, de regulă, uniformă şi exercită atribuţiile stabilite pentru Poliţia Română prin lege, ca instituţie specializată a statului.
(2) Exercitarea profesiei de poliţist implică, prin natura sa, îndatoriri şi riscuri deosebite.
(3) Statutul special este conferit de îndatoririle şi riscurile deosebite, de portul de armă şi de celelalte diferenţieri prevăzute în prezentul statut.
ART. 2
(1) Poliţistul este învestit cu exerciţiul autorităţii publice, pe timpul şi în legătură cu îndeplinirea atribuţiilor şi îndatoririlor de serviciu, în limitele competenţelor stabilite prin lege.
(2) Autoritatea funcţiei nu poate fi exercitată în interes personal.
ART. 3
Poliţistul îşi desfăşoară activitatea profesională în interesul şi în sprijinul persoanei, comunităţii şi instituţiilor statului, exclusiv pe baza şi în executarea legii, cu respectarea principiilor imparţialităţii, nediscriminării, proporţionalităţii şi gradualităţii.
ART. 4
(1) Poliţistul este obligat să respecte drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului, Constituţia şi legile ţării, jurământul de credinţă faţă de România, prevederile regulamentelor de serviciu şi să îndeplinească ordinele şi dispoziţiile legale ale şefilor ierarhici privind activitatea sa profesională.
(2) Poliţistul răspunde, în condiţiile legii, pentru modul în care îşi execută atribuţiile de serviciu.
ART. 5
Şefii ierarhici din cadrul Poliţiei Române răspund pentru legalitatea dispoziţiilor date subordonaţilor. Ei sunt obligaţi să verifice dacă acestea au fost transmise şi înţelese corect şi să controleze modul de îndeplinire a lor.
ART. 6
Poliţistul beneficiază de drepturi compensatorii acordate potrivit prezentei legi pentru condiţiile speciale şi riscurile pe care le implică exercitarea profesiei.
ART. 7
Calitatea de poliţist se dobândeşte şi se pierde în condiţiile prevăzute de prezenta lege.
CAPITOLUL II
Cariera poliţistului
SECŢIUNEA 1
Selecţionarea şi pregătirea poliţiştilor
ART. 8
Profesia de poliţist poate fi exercitată numai de către persoana care a dobândit această calitate, în condiţiile legii.
ART. 9
(1) Poliţiştii provin, de regulă, din rândul absolvenţilor instituţiilor de învăţământ ale Ministerului Administraţiei şi Internelor.
(2) Ofiţerii de poliţie pot proveni şi din rândul agenţilor de poliţie absolvenţi cu diplomă de licenţă sau echivalentă ai instituţiilor de învăţământ superior cu profil corespunzător specialităţilor necesare poliţiei.
(2^1) În raport cu nevoile operative ale structurilor Ministerului Afacerilor Interne, pentru ocuparea funcţiilor de execuţie vacante pot fi reîncadrate ca poliţişti persoane cărora le-au încetat raporturile de serviciu în condiţiile art. 69 alin. (1) lit. b), d) – f) şi j), care au studii corespunzătoare cerinţelor postului şi îndeplinesc condiţiile legale, potrivit categoriei din care au făcut parte.
(2^2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1) şi (2), pentru reducerea deficitului de poliţişti în structurile Ministerului Afacerilor Interne, pot fi încadrate direct sau transferate din instituţiile din sistemul de apărare, ordine publică şi securitate naţională, pe funcţii de execuţie vacante de poliţist, persoane cu studii corespunzătoare cerinţelor postului şi care îndeplinesc condiţiile legale.
(3) Pentru unele funcţii pot fi încadraţi direct sau transferaţi din instituţiile publice de apărare şi siguranţă naţională specialişti cu studii corespunzătoare cerinţelor postului şi care îndeplinesc condiţiile legale.
(4) Admiterea în instituţiile de învăţământ ale Ministerului Administraţiei şi Internelor se realizează prin concurs.
(5) Ocuparea funcţiilor de poliţist în condiţiile alin. (2^1), (2^2) şi (3) se realizează prin concurs sau examen, după caz.
ART. 10
(1) La concursul de admitere în instituţiile de învăţământ ale Ministerului Afacerilor Interne şi la ocuparea funcţiilor de poliţist în condiţiile art. 9 alin. (2^1), (2^2) şi (3) are acces orice persoană, indiferent de rasă, naţionalitate, sex, religie, avere sau origine socială, care îndeplineşte, pe lângă condiţiile generale legale prevăzute pentru funcţionarii publici, şi următoarele condiţii speciale:
a) să fie aptă din punct de vedere medical, fizic şi psihologic;
b) să nu aibă antecedente penale sau să nu fie în curs de urmărire penală ori de judecată pentru săvârşirea de infracţiuni;
c) să aibă un comportament corespunzător principiilor care guvernează profesia de poliţist.
(2) În primul an de activitate, poliţistul încadrat direct sau transferat trebuie să urmeze un curs pentru iniţierea în carieră în instituţiile de formare profesională ale Ministerului Afacerilor Interne.
(2^1) Cursurile pentru iniţierea în carieră sunt programe de formare profesională organizate potrivit specificului funcţiilor/posturilor Ministerului Afacerilor Interne şi au o durată de cel puţin:
a) 3 luni, pentru poliţistul care a dobândit această calitate în condiţiile art. 9 alin. (2^2);
b) 4 săptămâni, pentru poliţistul care a dobândit această calitate în condiţiile art. 9 alin. (3).
(3) Candidaţii care au promovat concursul de admitere în instituţiile de învăţământ ale Ministerului Afacerilor Interne, precum şi persoanele care urmează să ocupe funcţiile de poliţist în condiţiile art. 9 alin. (2^1), (2^2) şi (3) nu trebuie să aibă calitatea de membru al vreunui partid politic sau organizaţii cu caracter politic.
(4) Dacă în perioada desfăşurării activităţii de poliţist sau a studiilor în instituţiile de învăţământ ale Ministerului Administraţiei şi Internelor intervine vreuna dintre situaţiile prevăzute la art. 45 alin. (1), se ia măsura destituirii celui în cauză sau a exmatriculării, după caz. În situaţiile în care elevul, studentul sau poliţistul se află în curs de cercetare penală ori de judecată, măsura exmatriculării, respectiv cea a destituirii, se ia după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare a instanţei de judecată.
(5) Recrutarea şi selecţionarea candidaţilor la concursurile de admitere în instituţiile de învăţământ proprii şi la ocuparea funcţiilor de poliţist în condiţiile art. 9 alin. (2^1), (2^2) şi (3) se realizează potrivit normelor stabilite prin ordin al ministrului afacerilor interne.
ART. 11
(1) Ministerul Administraţiei şi Internelor, prin structurile de specialitate, asigură pregătirea continuă a poliţiştilor pentru ridicarea nivelului profesional.
(2) *** Abrogat
(3) Formarea profesională continuă a poliţistului, pentru dezvoltarea carierei, se asigură prin:
a) cursuri de capacitate profesională pentru obţinerea gradelor profesionale de: comisar-şef de poliţie, subcomisar de poliţie sau agent-şef de poliţie;
b) cursuri pentru schimbarea specialităţii/profilului de muncă;
c) alte cursuri necesare îndeplinirii atribuţiilor postului, desfăşurate în ţară sau în străinătate.
ART. 12
În programele de pregătire a viitorilor poliţişti, elevi sau studenţi din instituţiile de învăţământ ale Ministerului Administraţiei şi Internelor se prevăd activităţi specifice pregătirii militare, pentru primul an de studii, fapt ce le asigură, după promovarea acestui an, echivalarea îndeplinirii serviciului militar obligatoriu.
SECŢIUNEA a 2-a
Obţinerea gradelor profesionale şi încadrarea poliţiştilor în categorii şi grade profesionale
ART. 13
(1) Poliţiştii pot fi debutanţi sau definitivi.
(2) Poliţiştii debutanţi sunt persoanele care ocupă, pe durata perioadei de stagiu, un post în cadrul Poliţiei Române.
ART. 14
(1) Poliţiştii se încadrează în două categorii, definite în raport cu nivelul studiilor necesare, după cum urmează:
a) categoria A – Corpul ofiţerilor de poliţie – cuprinde ofiţeri de poliţie cu studii superioare;
b) categoria B – Corpul agenţilor de poliţie – cuprinde agenţi de poliţie cu studii liceale sau postliceale cu diplomă.
(2) Categoriile de poliţişti se împart pe corpuri şi grade profesionale, după cum urmează:
I. Corpul ofiţerilor de poliţie:
a) chestor general de poliţie;
b) chestor-şef de poliţie;
c) chestor principal de poliţie;
d) chestor de poliţie;
e) comisar-şef de poliţie;
f) comisar de poliţie;
g) subcomisar de poliţie;
h) inspector principal de poliţie;
i) inspector de poliţie;
j) subinspector de poliţie.
II. Corpul agenţilor de poliţie:
a) agent-şef principal de poliţie;
b) agent-şef de poliţie;
c) agent-şef adjunct de poliţie;
d) agent principal de poliţie;
e) agent de poliţie.
(3) Gradele profesionale de chestor, comisar-şef şi comisar pot fi obţinute numai de către ofiţeri cu studii superioare de lungă durată, absolvite cu diplomă de licenţă sau echivalentă.
ART. 15
(1) Acordarea gradelor profesionale se face prin avansare de către:
a) Preşedintele României, pentru ofiţerii de poliţie la gradul de chestor de poliţie, chestor principal de poliţie, chestor-şef de poliţie şi chestor general de poliţie, la propunerea ministrului administraţiei şi internelor;
b) ministrul administraţiei şi internelor, pentru ceilalţi ofiţeri de poliţie, la propunerea inspectorului general al Poliţiei Române;
c) inspectorul general al Poliţiei Române şi şefii celorlalte structuri ale Ministerului Administraţiei şi Internelor, potrivit competenţelor stabilite prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor, pentru agenţii de poliţie.
(2) *** Abrogat
ART. 16
(1) Pentru obţinerea gradului profesional următor poliţistul trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiţii:
a) să aibă împlinit stagiul minim în gradul profesional deţinut sau să îl împlinească în cursul anului calendaristic respectiv;
b) *) să fi fost apreciat pe întreaga perioadă a stagiului minim în grad cu calificativul de cel puţin „bine”. Anii în care poliţistului i s-au acordat calificative inferioare acestuia sau nu a fost evaluat nu intră în calculul stagiului minim în grad.
(1^1) Acordarea gradului profesional următor, în cadrul aceleiaşi categorii, se face în ordinea ierarhică a gradelor, în limita numărului de posturi prevăzute cu gradele respective, aprobat de ministrul afacerilor interne.
(2) Gradul profesional de comisar-şef de poliţie, subcomisar de poliţie sau agent-şef de poliţie poate fi obţinut în urma absolvirii unui curs de capacitate profesională, organizat pentru respectivul grad profesional.
(2^1) Sunt exceptaţi de la absolvirea cursului prevăzut la alin. (2) ofiţerul de poliţie care a absolvit un curs postuniversitar, un program universitar de master sau care a dobândit titlul ştiinţific de doctor în domeniul management sau în specialitatea studiilor funcţiei de bază, precum şi agentul de poliţie care a absolvit studii superioare.
(2^2) Gradul profesional de chestor poate fi obţinut de comisarul-şef de poliţie care a promovat examenul organizat în acest scop.
(3) *** Abrogat
*) Conform art. IV din Legea nr. 152/2016), prin derogare de la prevederile art. 16 alin. (1) lit. b), la stabilirea stagiului minim în grad se ia în calcul şi perioada prevăzută la art. III alin. (1) din Legea nr. 152/2016 .
ART. 17
Stagiul minim în gradele profesionale este:
I. Corpul ofiţerilor de poliţie:
a) chestor-şef de poliţie – 2 ani;
b) chestor principal de poliţie – 2 ani;
c) chestor de poliţie – 2 ani;
d) comisar-şef de poliţie – 3 ani;
e) comisar de poliţie – 3 ani;
f) subcomisar de poliţie – 4 ani;
g) inspector principal de poliţie – 3 ani;
h) inspector de poliţie – 3 ani;
i) subinspector de poliţie – 4 ani.
II. Corpul agenţilor de poliţie:
a) agent-şef de poliţie – 5 ani;
b) agent-şef adjunct de poliţie – 5 ani;
c) agent principal de poliţie – 5 ani;
d) agent de poliţie – 5 ani.
ART. 18 *** Abrogat
ART. 19 *** Abrogat
ART. 20
Poliţistului care şi-a sacrificat viaţa în timpul îndeplinirii îndatoririlor de serviciu i se acordă post-mortem gradul de subinspector de poliţie, pentru agenţii de poliţie, şi gradul următor, pentru ofiţerii de poliţie.
ART. 21
(1) Absolvenţilor instituţiilor de învăţământ de profil ale Ministerului Afacerilor Interne, precum şi celor pregătiţi pentru nevoile Ministerului Afacerilor Interne la alte instituţii de învăţământ li se acordă grade profesionale sau, după caz, li se echivalează gradele militare cu gradele profesionale în condiţiile art. 73 alin. (1) şi (2) şi sunt încadraţi în structurile de poliţie cu perioade de stagiu.
(2) La absolvirea şcolii de formare a agenţilor de poliţie, poliţistului i se acordă gradul profesional de agent de poliţie şi este încadrat ca debutant pe o perioadă de stagiu de 6 luni.
(3) La absolvirea cu diplomă de licenţă a programelor de studii de ordine şi siguranţă publică, respectiv drept, organizate la forma de învăţământ cu frecvenţă sau frecvenţă redusă în cadrul Academiei de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza” a Ministerului Afacerilor Interne, absolventului care urmează a fi repartizat în unităţi de poliţie i se acordă gradul profesional de subinspector de poliţie şi este încadrat ca debutant pe o perioadă de stagiu de 12 luni.
(3^1) Poliţiştilor prevăzuţi la art. 9 alin. (2^1) li se acordă gradele profesionale în funcţie de pregătirea lor şi de vechimea în specialitatea corespunzătoare
studiilor absolvite, raportate la cerinţele postului, dar nu inferioare gradelor profesionale echivalente gradelor militare deţinute în rezervă.
(3^2) Poliţiştilor prevăzuţi la art. 9 alin. (2^2) li se acordă gradele profesionale în funcţie de pregătirea lor şi de vechimea în specialitatea corespunzătoare studiilor absolvite, raportate la cerinţele postului. Aceştia sunt încadraţi în funcţiile minime prevăzute de lege corespunzătoare gradelor profesionale acordate, pe o perioadă de probă de 6 luni sau 12 luni, în raport cu categoria din care fac parte şi cu gradul profesional acordat.
(3^3) Prevederile alin. (2) şi (3) se aplică în mod corespunzător şi absolvenţilor formaţi pentru nevoile Ministerului Afacerilor Interne la alte instituţii de învăţământ, cu excepţia situaţiei absolvenţilor Institutului Medico-Militar care pe perioada de stagiu se încadrează în funcţii specifice corespunzătoare gradului profesional deţinut.
(4) Poliţiştilor prevăzuţi la art. 9 alin. (2) şi (3) li se acordă gradele profesionale în funcţie de pregătirea lor şi de vechimea în specialitatea corespunzătoare studiilor absolvite, raportate la cerinţele postului. Încadrarea acestora se face pe o perioadă de probă de 6 luni sau 12 luni, în raport cu categoria din care fac parte şi cu gradul profesional acordat.
(4^1) Prin excepţie de la prevederile alin. (4), perioada de rezidenţiat stabilită potrivit prevederilor legale în cazul personalului de specialitate medical se ia în calcul la acordarea gradului profesional.
(5) La expirarea perioadei de stagiu sau de probă, poliţistul susţine examenul de definitivare în profesie. Poliţistul declarat nepromovat este îndepărtat din poliţie.
(6) Poliţistul care a promovat examenul de definitivat este încadrat în gradul profesional obţinut.
(7) Perioada de stagiu şi cea de probă constituie vechime în poliţie.
(7^1) Poliţiştilor prevăzuţi la art. 9 alin. (2^1) şi (2^2) nu le pot fi modificate raporturile de serviciu prin delegare, detaşare, mutare şi transfer timp de cel puţin trei ani de la numirea în prima funcţie, cu excepţia situaţiei în care intervine reorganizarea unităţii.
(8) Condiţiile pentru îndeplinirea perioadei de stagiu şi a celei de probă, precum şi metodologia organizării şi desfăşurării examenului de definitivare în profesie se stabilesc prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor.
ART. 22
(1) Funcţiile poliţiştilor se diferenţiază prin categorie, grad profesional şi coeficient de ierarhizare.
(2) Funcţiile poliţiştilor, după natura lor, sunt de execuţie şi de conducere, iar după nivelul studiilor absolvite sunt funcţii din categoria A şi funcţii din categoria B.
(3) Fiecare dintre cele două categorii de funcţii se împarte în grade profesionale, conform structurii ierarhice prevăzute la art. 14.
(4) Poliţiştii se încadrează şi pot fi promovaţi în funcţii de execuţie prevăzute în statele de organizare cu grade profesionale egale sau mai mari cu cel mult 3 trepte faţă de cele pe care le au.
(4^1) Promovarea în funcţie constă în numirea în funcţia imediat superioară în cadrul postului ocupat.
(4^2) După definitivarea în profesie, poliţistul este promovat în funcţie potrivit alin. (4^1).
(4^3) Poliţistul este promovat în funcţie anual, dacă la evaluarea de serviciu pentru anul anterior a obţinut calificativul de cel puţin „bine” şi nu se află sub efectul unei sancţiuni disciplinare.
(5) Funcţiile şi modul de salarizare ale poliţiştilor se stabilesc prin lege, în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi.
(6) Pentru motive temeinic justificate, poliţiştii pot fi numiţi, la solicitarea acestora, în funcţii inferioare gradelor profesionale pe care le au.
(7) Competenţele emiterii actelor administrative privind naşterea, modificarea, suspendarea şi încetarea raportului de serviciu al poliţistului se stabilesc prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor, în condiţiile legii.
(8) *** Abrogat
ART. 23
(1) La acordarea primului grad profesional, absolventul sau persoana care a dobândit calitatea de poliţist în condiţiile art. 9 alin. (2^1), (2^2) şi (3) depune jurământul de credinţă în faţa şefului instituţiei de învăţământ sau, după caz, a şefului unităţii de poliţie şi în prezenţa a doi poliţişti.
(2) Jurământul de credinţă are următorul conţinut: „Jur să respect Constituţia, drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului, să aplic în mod corect şi fără părtinire legile ţării, să-mi îndeplinesc cu răspundere şi bună credinţă îndatoririle
ce-mi revin potrivit funcţiei şi să păstrez secretul profesional. Aşa să-mi ajute Dumnezeu!”
(3) Jurământul de credinţă se poate depune şi fără formula religioasă de încheiere.
(4) Jurământul de credinţă este semnat de către absolventul sau poliţistul încadrat direct sau transferat şi, după caz, de către şeful instituţiei de învăţământ sau de şeful unităţii, precum şi de către poliţiştii asistenţi.
(5) Jurământul de credinţă este contrasemnat de ministrul administraţiei şi internelor, se păstrează la dosarul personal al poliţistului, iar o copie de pe înscris se înmânează acestuia.
(6) Semnarea jurământului de credinţă presupune şi acordul implicit al poliţistului pentru testarea fidelităţii şi integrităţii sale profesionale prin efectuarea unor verificări de specialitate, în condiţiile legii.
ART. 24
La acordarea primului grad profesional, la numirea şi eliberarea dintr-o funcţie de conducere, precum şi la încetarea raporturilor de serviciu, poliţistul este obligat să îşi declare averea, conform legii.
ART. 25
(1) Fiecare poliţist are un dosar personal care cuprinde:
a) documentul de numire în funcţie, documentul de atestare a studiilor şi cel privind depunerea jurământului;
b) documentele privind evaluarea anuală a activităţii acestuia, avansările în funcţii, grade sau categorii, recompensele acordate, precum şi sancţiunile ce i-au fost aplicate, ordonate cronologic şi fără discontinuităţi;
c) declaraţia de avere şi alte documente, stabilite prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor.
(2) Se interzice introducerea în dosarul personal al poliţistului a oricăror documente referitoare la opiniile sale politice, sindicale, religioase sau de orice altă natură.
(3) Poliţistul îşi poate consulta dosarul personal, iar, la cerere, i se vor elibera copii de pe actele existente, care nu conţin informaţii clasificate, în condiţiile legii.
ART. 26
(1) Evaluarea activităţii profesionale individuale şi a conduitei poliţistului, denumită în continuare evaluare de serviciu, se realizează o dată pe an. Perioada
evaluată este cuprinsă între 1 ianuarie*) şi 31 decembrie din anul pentru care se face evaluarea, iar în cazul personalului didactic şi didactic auxiliar perioada evaluată este corespunzătoare anului de învăţământ.
(2) Prin excepţie, evaluarea de serviciu se realizează şi pentru o perioadă mai mică decât cea prevăzută la alin. (1), în următoarele situaţii:
a) la acordarea gradului profesional următor;
b) la modificarea sau suspendarea raportului de serviciu, care produce consecinţe pe o perioadă mai mare de 60 de zile calendaristice, sau la încetarea raportului de serviciu;
c) la modificarea sau suspendarea raportului de serviciu, care produce consecinţe pe o perioadă mai mare de 60 de zile calendaristice, sau la încetarea raportului de serviciu, în alte situaţii decât cele prevăzute la art. 69 alin. (1) lit. g), h), i) sau l), al persoanei care are competenţa de a întocmi evaluarea;
d) în alte situaţii decât cele prevăzute la lit. a) – c), atunci când activitatea desfăşurată de poliţist este mai mare de 30 de zile.
(3) Evaluarea de serviciu realizată în condiţiile alin. (1) reprezintă evaluare de serviciu anuală, iar cea realizată în condiţiile alin. (2) reprezintă evaluare de serviciu parţială.
(4) Poliţistului i se întocmeşte evaluare de serviciu anuală numai dacă perioada de activitate desfăşurată este, cumulat, de cel puţin 6 luni inclusiv.
(5) În situaţia în care perioada prevăzută la alin. (4) este rezultatul mai multor perioade de activitate profesională însumate, evaluate în condiţiile alin. (2), rezultatul evaluării de serviciu anuale se stabileşte pe baza punctajului obţinut ca medie ponderată a punctajelor obţinute la evaluările de serviciu parţiale.
*) Conform art. V din Legea nr. 152/2016 , prin derogare de la prevederile art. 26 alin. (1), pentru anul 2016, evaluarea de serviciu anuală se realizează pentru perioada cuprinsă între data de 22 iulie 2016 [data intrării în vigoare a Legii nr. 152/2016 ] şi data de 31 decembrie 2016.
ART. 26^1
(1) Evaluarea de serviciu anuală se realizează între 1 ianuarie şi 15 februarie din anul următor perioadei evaluate.
(2) În cazul personalului didactic şi didactic auxiliar, evaluarea de serviciu anuală se realizează între 1 octombrie şi 15 noiembrie.
ART. 26^2
(1) Evaluarea de serviciu se întocmeşte de către şeful nemijlocit şi se aprobă de şeful ierarhic al acestuia. Au competenţe de evaluare a personalului exclusiv şefii
care îndeplinesc atribuţiile funcţiilor prevăzute cu salariu de comandă, persoanele care ocupă funcţii de demnitate publică, precum şi prefecţii.
(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), ministrul afacerilor interne întocmeşte şi aprobă evaluarea de serviciu pentru poliţiştii din instituţiile/unităţile/structurile pe care le coordonează nemijlocit, pentru care are competenţă de numire.
(3) În cazul poliţiştilor care au calitatea de ataşaţi de afaceri interne sau ofiţeri de legătură, evaluarea de serviciu se întocmeşte de către şeful structurii care coordonează activitatea acestora şi se aprobă de secretarul de stat coordonator al activităţilor de reprezentare externă.
(4) Nu poate realiza evaluarea de serviciu persoana care se află în una dintre următoarele situaţii:
a) este soţ/soţie, rudă sau afin până la gradul al IV-lea inclusiv cu poliţistul evaluat;
b) i-au încetat raporturile de serviciu în condiţiile art. 69 alin. (1) lit. g), h), i) sau l).
(5) În situaţiile prevăzute la alin. (4), evaluarea de serviciu se întocmeşte, respectiv se aprobă, de către persoanele desemnate, în scris, de şeful unităţii. Dacă şeful unităţii se află în una dintre situaţiile prevăzute la alin. (4), evaluarea de serviciu se întocmeşte, respectiv se aprobă, de către persoanele desemnate, în scris, de către şeful ierarhic superior al acestuia.
ART. 26^3
(1) Evaluarea de serviciu se realizează în baza următoarelor criterii:
a) modul de îndeplinire a sarcinilor, îndatoririlor şi responsabilităţilor înscrise în fişa postului;
b) legalitatea exercitării competenţelor conferite de funcţie;
c) nivelul cunoştinţelor şi deprinderilor specifice, raportat la cerinţele postului;
d) aptitudini personale şi respectarea normelor de etică şi deontologie aplicabile poliţistului;
e) aptitudini organizatorice sau, exclusiv pentru personalul care îndeplineşte atribuţiile funcţiilor prevăzute cu salariu de comandă, capacităţi manageriale demonstrate în îndeplinirea atribuţiilor.
(2) Pentru fiecare dintre criteriile prevăzute la alin. (1), în formularul de evaluare de serviciu se prevăd indicatori de evaluare. Pe baza punctajului acordat fiecărui indicator de evaluare se calculează punctajul general.
(3) În funcţie de punctajul general obţinut, poliţistului i se acordă unul dintre următoarele calificative: „foarte bine”, „bine”, „satisfăcător”, „nesatisfăcător”.
(4) Punctajul acordat fiecărui indicator de evaluare, punctajul general, constatările şi concluziile evaluării de serviciu şi calificativul se consemnează în formularul de evaluare de serviciu.
(5) Modelul formularului de evaluare de serviciu se stabileşte prin ordinul prevăzut la art. 26^6.
ART. 26^4
(1) Rezultatul evaluării de serviciu se aduce la cunoştinţă poliţistului în termen de 5 zile lucrătoare de la data aprobării.
(2) Poliţistul nemulţumit de rezultatul evaluării de serviciu poate formula contestaţie în termen de 5 zile lucrătoare de la luarea la cunoştinţă.
(3) Prin excepţie de la prevederile alin. (2), poliţistul a cărui evaluare de serviciu a fost aprobată de ministrul afacerilor interne se poate adresa instanţei de contencios administrativ, în condiţiile legii. În această situaţie, procedura administrativă prealabilă prevăzută la art. 7 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, nu se mai efectuează.
(4) Contestaţia formulată în condiţiile prevăzute la alin. (2), cu precizarea motivelor contestării şi a argumentelor corespunzătoare, se depune la secretariatul unităţii din care face parte persoana care a aprobat evaluarea.
(5) Contestaţia, împreună cu formularul de evaluare de serviciu, se înaintează de către şeful care a aprobat evaluarea, în termen de 3 zile lucrătoare, şefului ierarhic superior al acestuia.
(6) În termen de două zile lucrătoare, şeful ierarhic superior prevăzut la alin. (5) numeşte o comisie de soluţionare a contestaţiei, formată dintr-un număr impar de membri, dar nu mai puţin de 3, dintre care unul este desemnat preşedinte. Comisia soluţionează contestaţia în termen de cel mult 10 zile lucrătoare de la data constituirii.
(7) Modul de soluţionare a contestaţiei se consemnează într-un proces-verbal, semnat de membrii comisiei, şi se aduce la cunoştinţa poliţistului în termen de 5 zile lucrătoare de la soluţionare.
(8) Poliţistul nemulţumit de rezultatul contestaţiei se poate adresa instanţei de contencios administrativ, în condiţiile legii. În această situaţie, procedura administrativă prealabilă prevăzută la art. 7 din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, nu se mai efectuează.
ART. 26^5
Calificativul obţinut la evaluarea activităţii desfăşurate în cadrul unor/pentru organisme interne şi internaţionale se echivalează cu unul dintre calificativele
prevăzute la art. 26^3 alin. (3), potrivit unei proceduri stabilite prin ordinul prevăzut la art. 26^6.
ART. 26^6
Metodologia privind evaluarea de serviciu a poliţiştilor se aprobă prin ordin al ministrului afacerilor interne.
ART. 27 *** Abrogat
SECŢIUNEA a 3-a
Modificarea şi suspendarea raportului de serviciu al poliţistului
§1. Norme generale privind modificarea şi suspendarea raportului de serviciu al poliţistului
ART. 27^1
(1) Raportul de serviciu al poliţistului se poate modifica prin:
a) delegare;
b) detaşare;
c) participare la misiuni internaţionale;
d) împuternicire pe o funcţie de conducere;
e) transfer;
f) mutare;
g) punere la dispoziţie.
(2) Modificarea raportului de serviciu în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a) – f) se poate realiza după definitivarea în profesie, cu excepţia situaţiilor în care a intervenit reorganizarea unităţii.
ART. 27^2
Raportul de serviciu al poliţistului se suspendă de drept, din iniţiativa sau la cererea sa.
ART. 27^3
În perioada concediului pentru incapacitate temporară de muncă, concediului de maternitate, concediului pentru îngrijirea copilului bolnav ori a copilului cu handicap pentru afecţiuni intercurente, precum şi a suspendării, raportul de serviciu al poliţistului nu poate fi modificat decât din iniţiativa sau, după caz, cu acordul scris al acestuia, cu excepţia următoarelor situaţii:
a) ca urmare a desfiinţării postului ocupat, prin reorganizarea activităţii Ministerului Afacerilor Interne sau a unei unităţi;
b) s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale, cu excepţia situaţiei în care aceasta a fost pusă în mişcare pentru o infracţiune din culpă care nu este în legătură cu serviciul;
c) s-a dispus măsura arestării preventive sau arestului la domiciliu;
d) s-a dispus măsura controlului judiciar sau controlului judiciar pe cauţiune, cu interdicţia exercitării profesiei.
ART. 27^4
În vederea modificării sau suspendării raportului de serviciu, în cazurile prevăzute de prezenta secţiune, poliţistul se numeşte într-un stat de organizare, denumit în continuare stat anexă.
ART. 27^5
Modificarea şi suspendarea raportului de serviciu al poliţistului se dispun sau, după caz, se constată prin act administrativ emis potrivit competenţelor de gestiune a resurselor umane.
§2. Delegarea
ART. 27^6
(1) Delegarea reprezintă exercitarea temporară de către poliţist a unor activităţi corespunzătoare postului ocupat, în afara locului său de muncă, în aceeaşi unitate sau într-o altă unitate. Delegarea se dispune în interesul unităţii în care este încadrat poliţistul sau în interesul unităţii ierarhic superioare.
(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), pe perioada delegării, poliţistul poate exercita, cu acordul său scris, alte activităţi decât cele corespunzătoare postului ocupat, stabilite în actul administrativ de modificare a raporturilor de serviciu.
ART. 27^7
Delegarea poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult 60 de zile calendaristice într-o perioadă de 12 luni. Delegarea pe o perioadă mai mare de 60 de zile calendaristice într-o perioadă de 12 luni se poate dispune numai cu acordul scris al poliţistului.
§3. Detaşarea
ART. 27^8
(1) Detaşarea poliţistului constă în schimbarea temporară a locului de muncă şi exercitarea atribuţiilor în cadrul altor unităţi/structuri din Ministerul Afacerilor Interne ori la alte instituţii sau autorităţi publice, la solicitarea acestora. În mod excepţional şi numai cu acordul scris al poliţistului, prin detaşare se poate schimba şi specificul muncii.
(2) Detaşarea se dispune în interesul unităţii în cadrul căreia poliţistul urmează să îşi desfăşoare activitatea.
(3) Detaşarea se poate dispune numai dacă pregătirea profesională a poliţistului îi permite exercitarea atribuţiilor şi responsabilităţilor funcţiei pe care urmează să fie numit temporar.
(4) Detaşarea poliţistului se dispune pe un post vacant sau temporar vacant.
ART. 27^9
(1) Detaşarea poate fi dispusă fără acordul poliţistului pentru o perioadă de cel mult 6 luni. Detaşarea poliţistului pentru o perioadă de cel mult 12 luni se poate dispune numai cu acordul său.
(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), detaşarea poliţistului, cu acordul său scris, în cadrul unor autorităţi publice se face pe perioada stabilită prin dispoziţiile legale în vigoare aplicabile situaţiilor respective.
ART. 27^10
(1) Detaşarea poliţistului la instituţiile din sistemul de apărare naţională, ordine publică şi securitate naţională, la alte autorităţi şi instituţii publice sau la Corpul Naţional al Poliţiştilor se realizează după numirea în statul anexă constituit în acest scop.
(2) Detaşarea la instituţii de apărare naţională, ordine publică şi securitate naţională sau la alte autorităţi şi instituţii publice se poate face, în condiţiile legii, şi fără numirea în statul anexă, situaţie în care unitatea are obligaţia de a rezerva postul ocupat de către poliţist anterior detaşării.
ART. 27^11
Încetarea detaşării realizată potrivit art. 27^10 alin. (1) determină revenirea poliţistului în unitatea din care a plecat, în vederea numirii în funcţie potrivit art. 27^31.
§4. Dispoziţii comune privind delegarea şi detaşarea
ART. 27^12
Poliţistul poate refuza delegarea sau detaşarea dacă se află în una dintre următoarele situaţii:
a) graviditate;
b) îşi creşte singur copilul minor;
c) starea sănătăţii, dovedită cu certificat medical eliberat/avizat de structurile medicale ale Ministerului Afacerilor Interne, face contraindicată delegarea sau detaşarea, raportat la atribuţiile de serviciu şi condiţiile de muncă specifice locului de muncă unde este detaşat/delegat;
d) este singurul întreţinător al familiei;
e) alte motive personale temeinic justificate.
ART. 27^13
Delegarea, respectiv detaşarea încetează în următoarele situaţii:
a) la data expirării perioadei pentru care s-a dispus;
b) desfăşurarea activităţii care a impus delegarea, respectiv detaşarea nu mai este necesară;
c) şeful unităţii în care este încadrat poliţistul îşi retrage acordul cu privire la detaşarea poliţistului;
d) la cererea poliţistului, când a intervenit una dintre situaţiile prevăzute la art. 27^12.
§5. Participarea la misiuni internaţionale
ART. 27^14
(1) Participarea poliţistului la o misiune internaţională care presupune desfăşurarea altor activităţi decât cele corespunzătoare postului se realizează după numirea în statul anexă constituit în acest scop.
(2) Încheierea misiunii internaţionale determină revenirea poliţistului în unitatea din care a plecat, în vederea numirii în funcţie potrivit art. 27^31.
§6. Împuternicirea
ART. 27^15
(1) Împuternicirea reprezintă exercitarea cu caracter temporar a atribuţiilor unei funcţii de conducere, pe un post vacant sau pe un post temporar vacant al cărui titular este împuternicit pe o altă funcţie de conducere ori nu este prezent în unitate mai mult de 30 de zile calendaristice consecutiv, cu excepţia perioadei concediului de odihnă.
(2) Poate fi împuternicit poliţistul care îndeplineşte condiţiile de studii prevăzute în fişa postului, nu este cercetat disciplinar sau nu se află sub efectul unei sancţiuni disciplinare.
(3) Pe perioada împuternicirii, poliţistul beneficiază, după caz, şi de drepturile care se cuvin poliţistului detaşat.
ART. 27^16
(1) Poliţistul poate fi împuternicit, cu acordul acestuia, pe o perioadă de maximum 6 luni. Prelungirea împuternicirii poate fi dispusă, cu acordul poliţistului, pentru maximum 6 luni, perioadă în care sunt obligatorii organizarea şi desfăşurarea concursului pentru ocuparea postului.
(2) În cazul postului de conducere temporar vacant, împuternicirea se poate dispune până la încetarea situaţiei care a condus la vacantarea temporară a postului.
ART. 27^17
Împuternicirea încetează în următoarele situaţii:
a) la data expirării perioadei pentru care s-a dispus;
b) la ocuparea postului;
c) la revenirea titularului postului;
d) la solicitarea scrisă a poliţistului împuternicit;
e) la iniţiativa persoanei care a dispus-o.
§7. Transferul
ART. 27^18
(1) Transferul poliţistului se realizează, cu aprobarea ministrului afacerilor interne, la instituţiile de apărare, ordine publică şi securitate naţională.
(2) Transferul se realizează:
a) în interesul serviciului, cu acordul poliţistului;
b) la cererea poliţistului, cu acordul conducătorilor instituţiilor prevăzute la alin. (1).
§8. Mutarea
ART. 27^19
Poliţistul poate fi mutat în aceeaşi unitate sau într-o altă unitate din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, din aceeaşi localitate sau din altă localitate, cu
acordul şefului unităţii în care este încadrat, precum şi al şefului unităţii în care urmează să se mute, în următoarele situaţii:
a) în interesul serviciului;
b) la cererea poliţistului.
ART. 27^20
Mutarea în interesul serviciului se face numai cu acordul scris al poliţistului.
§9.Punerea la dispoziţie
ART. 27^21
(1) Poliţistul este pus la dispoziţie în vederea numirii într-o funcţie, prin aplicarea prevederilor art. 27^31, în următoarele situaţii:
a) ca urmare a desfiinţării postului ocupat, prin reorganizarea activităţii Ministerului Afacerilor Interne sau a unei unităţi;
b) când nu poate fi repus în funcţia deţinută anterior, la încetarea motivului numirii într-un stat anexă;
c) ca urmare a clasării „apt limitat” de către comisiile de expertiză medico-militară, atunci când nu mai poate îndeplini atribuţiile funcţiei deţinute;
d) când sunt retrase de către autorităţile competente avizele, autorizaţiile sau atestările necesare exercitării funcţiei;
e) când un alt poliţist este repus în funcţia deţinută anterior, potrivit art. 27^29 sau ca urmare a reintegrării, prin hotărâre judecătorească definitivă;
f) la eliberarea din funcţie, cu acordul său, din motive neimputabile.
(2) Poliţistul este pus la dispoziţie când faţă de acesta s-a pus în mişcare acţiunea penală, cu excepţia situaţiei în care acţiunea penală a fost pusă în mişcare pentru o infracţiune din culpă care nu este în legătură cu serviciul.
(3) Punerea la dispoziţie în situaţiile prevăzute la alin. (1) lit. c), d) şi e) şi alin. (2) se constată la data luării la cunoştinţă a respectivelor situaţii.
(4) Poliţistul este pus la dispoziţia unităţii din care face parte sau, cu acordul lui, la dispoziţia altei unităţi.
ART. 27^22
Situaţia poliţistului pus la dispoziţie se soluţionează astfel:
a) pentru poliţistul prevăzut la art. 27^21 alin. (1), în termen de cel mult 6 luni, care poate fi prelungit cu încă cel mult 6 luni, cu aprobarea ministrului afacerilor interne;
b) pentru poliţistul prevăzut la art. 27^21 alin. (2), atunci când se dispune clasarea, renunţarea la urmărirea penală, achitarea, renunţarea la aplicarea
pedepsei, amânarea aplicării pedepsei, precum şi în cazul încetării procesului penal.
ART. 27^23
(1) Pe perioada punerii la dispoziţie, poliţistul îndeplineşte acele sarcini şi atribuţii stabilite în scris de şeful unităţii, comunicate sub semnătură.
(2) În situaţia în care faţă de poliţist s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale, acestuia i se stabilesc sarcini şi atribuţii de serviciu care nu sunt de natură a impieta buna desfăşurare a procesului penal.
(3) Poliţistul pus la dispoziţie beneficiază de drepturile băneşti prevăzute de legislaţia privind salarizarea poliţiştilor aflaţi în această situaţie, precum şi de celelalte drepturi prevăzute în prezenta lege.
§10. Suspendarea
ART. 27^24
Suspendarea raportului de serviciu are ca efect suspendarea îndeplinirii atribuţiilor de către poliţist.
ART. 27^25
Raportul de serviciu al poliţistului se suspendă de drept în următoarele situaţii:
a) este arestat preventiv sau se află în arest la domiciliu;
b) se află sub control judiciar sau control judiciar pe cauţiune şi s-a dispus interdicţia exercitării profesiei;
c) îndeplineşte o funcţie de conducere salarizată în cadrul organizaţiilor sindicale, constituite potrivit legii;
d) este numit într-o funcţie în cadrul cabinetului demnitarului, în afara Ministerului Afacerilor Interne;
e) este dispărut, iar dispariţia a fost constatată prin hotărâre judecătorească definitivă;
f) a fost instituită carantina, în condiţiile legii;
g) forţă majoră;
h) nu susţine evaluarea psihologică care se efectuează periodic, la reluarea activităţii, la solicitarea comisiilor de expertiză/evaluare a capacităţii de muncă sau când este dispusă ca urmare a constatării motivate a existenţei unor indicii comportamentale temeinice care ar putea reclama necesitatea examinării psihologice;
i) în alte cazuri expres prevăzute de lege.
ART. 27^26
(1) Raportul de serviciu al poliţistului se poate suspenda, la iniţiativa sa, în următoarele situaţii:
a) pentru efectuarea concediului de creştere a copilului;
b) pentru desfăşurarea unei activităţi în cadrul unor organisme sau instituţii internaţionale;
c) însoţeşte soţul trimis în misiune permanentă în străinătate, în condiţiile Legii nr. 269/2003 privind Statutul Corpului diplomatic şi consular al României, cu modificările ulterioare, pe perioada misiunii.
(2) Raportul de serviciu se poate suspenda la cererea motivată a poliţistului, pentru un interes personal legitim, în alte cazuri decât cele prevăzute la alin. (1), pe o perioadă cuprinsă între o lună şi 3 ani.
ART. 27^27
(1) Încetarea suspendării are loc la data prevăzută în actul administrativ, emis în acest scop.
(2) În situaţia în care în actul administrativ de suspendare nu este prevăzută perioada suspendării, în termen de 5 zile lucrătoare de la data încetării motivului care a determinat suspendarea, poliţistul este obligat să informeze în scris despre acest fapt unitatea din care face parte.
(3) Emiterea unui aviz psihologic de către un psiholog cu atribuţii de exercitare a actului psihologic în unităţile Ministerului Afacerilor Interne, în situaţia prevăzută la art. 27^25 lit. h), constituie motiv de încetare a suspendării.
ART. 27^28
(1) Poliţistul aflat în una dintre situaţiile prevăzute la art. 27^25, art. 27^26 alin. (1) lit. b) şi c) şi alin. (2) se numeşte într-o funcţie identică în statul anexă constituit în acest scop. La încetarea suspendării, poliţistul este numit în funcţie potrivit art. 27^31.
(2) În situaţia suspendării raportului de serviciu pentru efectuarea concediului de creştere a copilului, unitatea are obligaţia de a rezerva postul ocupat de către poliţist anterior suspendării.
(3) Poliţistului suspendat i se retrag lucrările, armamentul şi echipamentele care i-au fost repartizate în vederea îndeplinirii atribuţiilor de serviciu.
§11. Dispoziţii comune privind punerea la dispoziţie şi suspendarea
ART. 27^29
Atunci când s-a dispus clasarea, renunţarea la urmărirea penală, achitarea, renunţarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei, precum şi în cazul încetării procesului penal, poliţistul este repus în funcţia deţinută şi în toate drepturile avute la data punerii la dispoziţie sau suspendării, inclusiv de compensare a celor de care a fost privat pe perioada punerii la dispoziţie sau suspendării.
ART. 27^30
(1) Atunci când s-a dispus condamnarea prin hotărâre judecătorească definitivă, la pedeapsa închisorii cu suspendarea executării pedepsei sau amenzii penale pentru o infracţiune săvârşită din culpă care nu este în legătură cu serviciul, menţinerea în activitate a poliţistului se analizează la nivelul unităţii din care acesta face parte.
(2) În situaţia aprobării menţinerii în activitate, poliţistul este numit în funcţie potrivit art. 27^31.
§12. Numirea în funcţie şi recunoaşterea unor drepturi
ART. 27^31
Ordinea de prioritate în vederea numirii în funcţie este următoarea:
a) în funcţia ocupată anterior, dacă este vacantă;
b) într-o funcţie similară, în unitatea din care face parte;
c) într-o funcţie similară, în altă unitate;
d) într-o funcţie prevăzută cu un coeficient de ierarhizare egal sau inferior celei ocupate anterior, în unitatea din care face parte;
e) într-o funcţie prevăzută cu un coeficient de ierarhizare egal sau inferior celei ocupate anterior, în altă unitate;
f) într-o funcţie inferioară gradului profesional deţinut, în unitatea din care face parte;
g) într-o funcţie inferioară gradului profesional deţinut, în altă unitate.
ART. 27^32
(1) Perioada în care un poliţist a exercitat atribuţiile unei funcţii de conducere prin împuternicire constituie vechime în funcţii de conducere.
(2) Perioada suspendării raporturilor de serviciu nu constituie vechime în serviciu, cu excepţia situaţiei când prin lege se dispune altfel.
SECŢIUNEA a 4-a
Ocuparea posturilor vacante
ART. 27^33
Postul vacant se ocupă de poliţistul care îndeplineşte condiţiile de ocupare prevăzute în fişa postului, precum şi condiţiile prevăzute de prezenta secţiune.
ART. 27^34
Postul de execuţie vacant se ocupă prin:
a) numirea absolventului instituţiei de învăţământ a Ministerului Afacerilor Interne sau care pregăteşte personal pentru nevoile Ministerului Afacerilor Interne;
b) mutare, la cerere sau în interesul serviciului;
c) concurs sau examen, după caz, în situaţiile prevăzute la art. 9 alin. (2) şi (3).
ART. 27^35
(1) Postul de conducere vacant se ocupă prin:
a) concurs sau examen, după caz;
b) mutare, la cerere sau în interesul serviciului, când funcţia este prevăzută cu coeficient de ierarhizare egal sau inferior celui anterior deţinut;
c) numire directă, cu acordul scris al poliţistului, pe acelaşi post sau pe un post prevăzut cu coeficient de ierarhizare egal sau inferior celui anterior deţinut;
d) alte cazuri prevăzute de lege.
(2) Numirea directă prevăzută la alin. (1) lit. c) poate fi aplicată în următoarele situaţii:
a) ca urmare a reorganizării unităţii;
b) ca urmare a reintegrării, prin hotărâre judecătorească definitivă, a altui poliţist în funcţia de conducere ocupată;
c) la încetarea numirii în statul anexă, dacă anterior poliţistul a ocupat o funcţie de conducere;
d) ca urmare a punerii la dispoziţie din motive neimputabile.
ART. 27^36
(1) În vederea ocupării postului vacant prin concurs sau examen, se constituie comisie de concurs şi comisie de soluţionare a contestaţiilor. În cadrul comisiei de concurs pot funcţiona subcomisii.
(2) Comisia de concurs prevăzută la alin. (1) se alcătuieşte dintr-un număr impar de membri. Aceştia au funcţia cel puţin egală cu cea prevăzută pentru postul scos la concurs, iar cel puţin unul dintre membri are studiile de specialitate cerute pentru ocuparea postului scos la concurs.
(3) Componenţa nominală a comisiilor prevăzute la alin. (1), precum şi desemnarea secretarilor acestora se stabilesc prin ordin/dispoziţie emise potrivit competenţelor.
(4) Concursul se organizează de către unitatea în al cărei stat de organizare este prevăzut postul vacant sau de eşaloanele superioare/unităţile care asigură coordonarea metodologică a structurilor în care se regăsesc posturile.
(5) Concursul se poate organiza şi pentru ocuparea mai multor posturi vacante din aceeaşi specialitate.
ART. 27^37
(1) Anunţul pentru ocuparea prin concurs a postului vacant se afişează la sediul unităţii şi se publică prin grija compartimentului de resurse umane, cu cel puţin 15 zile lucrătoare înainte de data desfăşurării concursului, pe pagina de internet a unităţii sau a eşalonului superior ori, dacă aceasta nu există ori nu este operaţională, în presa scrisă.
(2) Concursul pentru ocuparea postului de execuţie vacant care presupune desfăşurarea activităţii sub o altă identitate decât cea reală se organizează fără aplicarea regulilor de publicitate.
ART. 27^38
Concursul pentru ocuparea postului de conducere vacant constă în susţinerea unui interviu structurat pe subiecte profesionale, care se înregistrează audio şi/sau video.
ART. 27^39
(1) Concursul pentru ocuparea postului de execuţie vacant constă în susţinerea unui test scris, care poate fi înregistrat/supravegheat video, pentru verificarea cunoştinţelor necesare îndeplinirii atribuţiilor postului.
(2) În funcţie de specificul atribuţiilor postului de execuţie vacant, testul scris poate fi precedat de susţinerea a cel puţin unei probe, cu relevanţă directă pentru performanţa pe post, cu caracter eliminatoriu, care se înregistrează audio şi/sau video, după cum urmează:
a) probă practică;
b) evaluarea performanţei fizice;
c) evaluarea competenţelor lingvistice.
ART. 27^40
Comisia de concurs elaborează subiectele şi baremele de corectare/apreciere şi notare, în concordanţă cu tematica şi bibliografia stabilite.
ART. 27^41
(1) Evaluarea probelor prevăzute la art. 27^38 şi 27^39 se face cu note de la 1 la 10.
(2) Nota de promovare a fiecărei probe de concurs este minimum 7,00.
(3) Proba de evaluare a performanţei fizice se apreciază şi se promovează potrivit baremelor specifice prevăzute de ordinul ministrului afacerilor interne privind activităţile de educaţie fizică şi sport în Ministerul Afacerilor Interne.
(4) Candidaţii sunt declaraţi „admis” în ordinea descrescătoare a notelor obţinute la interviul structurat pe subiecte profesionale sau, după caz, la testul scris, în limita numărului posturilor pentru care au candidat.
(5) Rezultatele finale ale concursului se înscriu într-un tabel nominal şi se aduc la cunoştinţă prin afişare.
ART. 27^42
(1) În situaţia în care, la concursul pentru ocuparea unui post de conducere vacant, mai mulţi candidaţi obţin aceeaşi notă, este declarat „admis” candidatul care are cea mai mare vechime în specialitatea postului scos la concurs.
(2) În situaţia în care mai mulţi candidaţi au aceeaşi vechime în specialitatea postului scos la concurs, este declarat „admis” candidatul care are cea mai mare vechime în studiile necesare postului scos la concurs.
ART. 27^43
(1) În situaţia în care, la concursul pentru ocuparea unui post de execuţie vacant, mai mulţi candidaţi au aceeaşi notă, iar concursul a constat şi în susţinerea unei probe eliminatorii, este declarat „admis” candidatul care are cea mai mare notă la aceasta.
(2) În situaţia în care au fost susţinute mai multe probe eliminatorii, este declarat „admis” candidatul care a obţinut nota finală cea mai mare, stabilită ca medie aritmetică a notelor la aceste probe.
(3) În situaţia în care concursul a constat doar în susţinerea probei scrise, departajarea candidaţilor se realizează pe baza rezultatelor obţinute în urma susţinerii unui interviu structurat pe subiecte profesionale.
ART. 27^44
(1) Poliţistul nemulţumit de rezultatul obţinut la proba/probele eliminatorii sau la testul scris/interviul structurat pe subiecte profesionale poate formula contestaţie, o singură dată pentru fiecare probă, în termen de 24 de ore de la afişare.
(2) Comisia de soluţionare a contestaţiilor are obligaţia de a soluţiona contestaţiile în termen de 2 zile lucrătoare de la expirarea termenului de depunere.
(3) Admiterea contestaţiei la proba/probele eliminatorie/eliminatorii are drept consecinţă replanificarea candidatului şi susţinerea din nou a probei/probelor respective.
(4) Nota acordată după soluţionarea contestaţiei la testul scris/interviul structurat pe subiecte profesionale este definitivă.
(5) Rezultatele la contestaţii se aduc la cunoştinţă prin afişare.
ART. 27^45
Agentul de poliţie care a absolvit studii superioare poate participa la concursul pentru ocuparea unui post de execuţie vacant de ofiţer, dacă îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:
a) este declarat „apt” la evaluarea psihologică organizată în acest scop;
b) nu este cercetat disciplinar sau nu se află sub efectul unei sancţiuni disciplinare;
c) nu este pus la dispoziţie ori suspendat din funcţie în condiţiile art. 27^21 alin. (2) sau art. 27^25 lit. a), b) şi h);
d) a obţinut calificativul de cel puţin „bine” la ultimele două evaluări anuale de serviciu.
ART. 27^46
(1) La concursul pentru ocuparea unui post de conducere vacant poate participa poliţistul care:
a) este declarat „apt medical” şi „apt” la evaluarea psihologică organizată în acest scop;
b) nu este cercetat disciplinar, nu se află sub efectul unei sancţiuni disciplinare sau faţă de acesta nu a fost pusă în mişcare acţiunea penală;
c) a obţinut calificativul de cel puţin „bine” la ultimele două evaluări anuale de serviciu;
d) îndeplineşte condiţiile de vechime şi studii, conform alin. (2) şi (3).
(2) Condiţiile de vechime necesare participării ofiţerilor de poliţie la concurs sunt:
I. pentru funcţia de inspector general şi inspector general adjunct/similare şi funcţiile superioare celei de şef serviciu/similare de la nivelul aparatului central al Ministerului Afacerilor Interne:
a) vechime în specialitatea studiilor necesare exercitării funcţiei – 7 ani;
b) vechime în funcţii de conducere în unităţi ale Ministerului Afacerilor Interne – 4 ani;
II. pentru funcţiile superioare celei de şef serviciu/similare, altele decât cele prevăzute la pct. I:
a) vechime în specialitatea studiilor necesare exercitării funcţiei – 5 ani;
b) vechime în funcţii de conducere în unităţi ale Ministerului Afacerilor Interne – 3 ani;
III. pentru funcţiile de şef serviciu/similare de la toate nivelurile ierarhice şi funcţia de şef poliţie oraş şi adjunct şef poliţie oraş:
a) vechime în specialitatea studiilor necesare exercitării funcţiei – 2 ani;
b) vechime în specialitatea structurii pentru care se organizează concurs – 3 ani;
IV. pentru funcţia de şef birou/similară, de la toate nivelurile ierarhice:
a) vechime în specialitatea studiilor necesare exercitării funcţiei – 2 ani;
b) vechime în specialitatea structurii pentru care se organizează concurs – 2 ani.
(3) Prevederile alin. (2) pct. IV se aplică şi pentru participarea agenţilor de poliţie la concursul de ocupare a funcţiilor pentru care agenţii de poliţie beneficiază de indemnizaţie de conducere.
(4) Poate participa la concursul pentru ocuparea funcţiilor prevăzute la alin. (2) pct. I, II, III ofiţerul de poliţie care a absolvit studii postuniversitare sau studii universitare de master în domeniul management sau în specialitatea studiilor funcţiei de bază.
(5) Face excepţie de la condiţiile prevăzute la alin. (2) pct. IV funcţia de şef birou dacă unitatea nu are prevăzută o funcţie de ofiţer de execuţie în domeniu.
(6) Funcţia similară se stabileşte prin raportare la coeficientul de ierarhizare, nivelul ierarhic şi gradul profesional prevăzut.
ART. 27^47
(1) Candidatului declarat „admis” la concursul pentru ocuparea unei funcţii de execuţie i se acordă gradul profesional şi este numit în funcţie numai dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 10 alin. (1). Motivarea deciziilor bazate pe considerente de ordine publică sau securitate naţională nu se comunică.
(2) Candidatul declarat „admis” la concursul pentru ocuparea unei funcţii de execuţie în situaţia prevăzută la art. 9 alin. (2) sau pentru ocuparea unui post de conducere vacant, din statul de organizare al altei unităţi decât cea în care este încadrat, se mută în interesul serviciului, fără acordul şefului unităţii cedente.
ART. 27^48
În cazul în care ocuparea postului vacant pentru care s-a organizat concurs nu este posibilă din motive care ţin exclusiv de persoana candidatului declarat „admis”, oferta de ocupare a postului se face candidatului clasat pe următorul loc, în ordinea descrescătoare a notelor obţinute.
CAPITOLUL III
Drepturile, îndatoririle şi restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi ale poliţistului
SECŢIUNEA 1
Drepturile poliţistului
ART. 28
(1) Poliţistul are dreptul la:
a) salariu lunar, compus din salariul de bază, indemnizaţii, sporuri, premii şi prime, ale căror cuantumuri se stabilesc prin lege. Salariul de bază cuprinde salariul corespunzător funcţiei îndeplinite, gradului profesional deţinut, gradaţiile, sporurile pentru misiune permanentă şi, după caz, indemnizaţia de conducere şi salariul de merit;
b) ajutoare şi alte drepturi băneşti, ale căror cuantumuri se stabilesc prin lege;
c) uniformă, echipament specific, alocaţii pentru hrană, asistenţă medicală şi psihologică, proteze, precum şi medicamente gratuite, în condiţiile stabilite prin hotărâre a Guvernului;
d) locuinţă de intervenţie, de serviciu, socială sau de protocol, după caz, în condiţiile legii;
e) concedii de odihnă, concedii de studii şi învoiri plătite, concediu fără plată, în condiţiile stabilite prin hotărâre a Guvernului;
f) concedii medicale pentru: caz de boală, prevenirea îmbolnăvirilor, refacerea şi întărirea sănătăţii, accidente produse în timpul şi din cauza serviciului; concedii de maternitate, pentru îngrijirea copilului bolnav în vârstă de până la 3 ani, îngrijirea copilului până la împlinirea vârstei de 2 ani, precum şi în alte situaţii, în condiţiile stabilite prin lege;
g) bilete de odihnă, tratament şi recuperare, în condiţiile stabilite prin hotărâre a Guvernului;
h) pensii, în condiţiile stabilite prin lege;
i) indemnizaţii de instalare, de mutare, de delegare sau de detaşare, precum şi decontarea cheltuielilor de cazare, în condiţiile stabilite prin lege;
j) decontarea cheltuielilor de transport în cazul deplasării în interesul serviciului, mutării în alte localităţi şi o dată pe an pentru efectuarea concediului de odihnă, precum şi în alte situaţii, în condiţiile stabilite prin hotărâre a Guvernului;
k) încadrarea activităţii în condiţii deosebite, speciale sau alte condiţii de muncă, potrivit legii;
l) portul permanent al armamentului din dotare sau achiziţionat personal, în condiţiile legii;
m) asigurarea despăgubirilor de viaţă, sănătate şi bunuri, în condiţiile stabilite prin hotărâre a Guvernului;
n) tratament medical în străinătate pentru afecţiuni contractate în timpul exercitării profesiei, în condiţiile stabilite prin hotărâre a Guvernului;
o) suportarea de către unitate a sumelor necesare asigurării asistenţei juridice a poliţistului, pentru fapte săvârşite de acesta în exercitarea, potrivit legii, a atribuţiilor de serviciu, în condiţiile stabilite prin ordin al ministrului internelor şi reformei administrative.
(2) Armamentul dobândit personal se deţine după pensionare pe baza permisului obţinut, în condiţiile legii.
ART. 29
(1) Pentru activitatea desfăşurată poliţiştilor li se conferă ordine şi medalii, potrivit legii.
(2) În cazul întreruperii activităţii în poliţie, timpul cât poliţistul a desfăşurat o altă activitate nu va fi luat în calculul vechimii în poliţie pentru care se conferă ordinul sau medalia.
(3) Poliţiştii decoraţi cu Ordinul Meritul Militar şi Semnul onorific În Serviciul Armatei îşi păstrează toate drepturile dobândite anterior intrării în vigoare a prezentei legi.
ART. 29^1 *** Abrogat
ART. 30
Condiţiile privind pensionarea şi drepturile de pensii ale poliţiştilor se stabilesc prin lege, în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi.
ART. 31*)
(1) Poliţistul numit în prima funcţie sau mutat în interesul serviciului într-o altă localitate decât cea în care îşi are domiciliul şi care nu deţine locuinţă proprietate personală în acea localitate, nici el şi nici soţia/soţul acestuia, în situaţia în care nu i se poate asigura spaţiu de locuit corespunzător, are dreptul la o compensaţie pentru chirie de până la 50% din salariul de bază.
(1^1) Poliţistul numit în prima funcţie sau mutat în interesul serviciului în localitatea în care îşi are domiciliul, dar care nu deţine locuinţă proprietate personală în acea localitate, nici el şi nici soţia/soţul acestuia, în situaţia în care nu i se poate asigura spaţiul de locuit corespunzător, poate beneficia de compensaţia lunară pentru chirie, prevăzută la alin. (1), în cazuri justificate, pe baza rezultatelor anchetei sociale efectuate de o comisie constituită prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor, însuşite de către conducătorul unităţii din care face parte poliţistul, la solicitarea acestuia.
(2) Soţul sau soţia poliţistului mutat/mutată în interesul serviciului în altă localitate, care a fost încadrat/încadrată în muncă şi a întrerupt activitatea datorită mutării împreună cu soţul sau soţia, are dreptul la o indemnizaţie lunară de 50% din salariul de bază al poliţistului, până la o nouă angajare sau până la prestarea unei alte activităţi aducătoare de venituri, dar nu mai mult de 9 luni.
(3) *** Abrogat
(4) De indemnizaţia lunară prevăzută la alin. (2) beneficiază şi soţul sau soţia care, la data mutării poliţistului, era înscris/înscrisă, în condiţiile legii, ca şomer, dar numai după expirarea termenului de plată a ajutorului de şomaj, stabilit prin lege.
(5) Cuantumul compensaţiei prevăzute la alin. (1) şi condiţiile de acordare se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, la propunerea ministrului administraţiei şi internelor.
*) A se vedea Hotărârea Guvernului nr. 284/2005 privind stabilirea cuantumului şi condiţiilor de acordare a compensaţiei lunare pentru chirie cuvenite poliţiştilor.
ART. 32
(1) Poliţistul va fi sprijinit în construirea sau cumpărarea, o singură dată în timpul carierei, a unei locuinţe proprietate personală în localitatea în care îşi are sediul unitatea de poliţie la care este încadrat, în condiţiile legii.
(2) *** Abrogat
(3) Criteriile şi condiţiile de sprijin prevăzute la alin. (1) se stabilesc prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor.
ART. 33
În exercitarea atribuţiilor de serviciu poliţistul beneficiază de protecţie specială, în condiţiile legii.
ART. 33^1
(1) La cerere, poliţistul încadrat într-un grad de invaliditate, ca urmare a rănirii acestuia în timpul sau în legătură cu exercitarea atribuţiilor de serviciu, poate fi menţinut în activitate în funcţii de poliţist în unităţi ale Ministerului Afacerilor Interne.
(2) La cerere, persoana al cărei raport de serviciu a încetat, fiind încadrată într-un grad de invaliditate, ca urmare a rănirii acesteia în timpul sau în legătură cu exercitarea atribuţiilor de serviciu, poate fi numită, fără examen ori concurs, în funcţii de poliţist în unităţi ale Ministerului Afacerilor Interne.
(3) Menţinerea sau numirea în funcţii de poliţist potrivit alin. (1) ori (2) se face prin ordin al ministrului afacerilor interne, pe baza propunerii şefului unităţii din care acesta face parte, respectiv a făcut parte şi a avizului comisiei de expertiză medicală şi evaluare a capacităţii de muncă.
(4) Comisia de expertiză medicală şi evaluare a capacităţii de muncă constată dacă atribuţiile funcţiilor pe care urmează să fie menţinut, respectiv numit sunt compatibile cu incapacitatea dată de afecţiunea fizică/psihică şi pot fi îndeplinite fără riscul de a o agrava.
(5) Domeniile de activitate, condiţiile, precum şi procedura privind menţinerea sau numirea în funcţii de poliţist potrivit alin. (1) şi (2) se stabilesc prin ordin al ministrului afacerilor interne*).
*) A se vedea Ordinul ministrului afacerilor interne nr. 35/2014 privind măsurile de sprijin acordate poliţiştilor încadraţi într-un grad de invaliditate şi familiilor acestora, precum şi familiilor poliţiştilor decedaţi.
ART. 34
Poliţistului i se asigură gratuit echipamentul de protecţie adecvat misiunilor specifice pe care le îndeplineşte, iar în cazul în care, ca urmare a îndeplinirii atribuţiilor de serviciu, i s-a degradat sau distrus îmbrăcămintea ori alte bunuri personale, are dreptul la despăgubiri corespunzătoare.
ART. 35
Membrii familiei poliţistului beneficiază gratuit, în condiţiile stabilite prin hotărâre a Guvernului, de:
a) asistenţă medicală şi medicamente în cadrul sistemului de asigurări de sănătate specific apărării, ordinii publice, siguranţei naţionale şi autorităţii judecătoreşti;
b) decontarea cheltuielilor de transport în situaţia mutării poliţistului în interes de serviciu în altă localitate.
ART. 36
În sensul prevederilor prezentei legi, familia poliţistului cuprinde soţul/soţia, copiii şi părinţii aflaţi în întreţinerea legală a acestuia.
ART. 37
(1) Copiii aflaţi în întreţinerea poliţistului decedat sau încadrat într-un grad de invaliditate ca urmare a rănirii acestuia în timpul ori în legătură cu exercitarea atribuţiilor de serviciu pot fi înmatriculaţi, la cerere, în instituţiile de învăţământ ale Ministerului Afacerilor Interne.
(2) Copiii aflaţi în întreţinerea poliţistului decedat sau încadrat într-un grad de invaliditate ca urmare a rănirii acestuia în timpul ori în legătură cu exercitarea atribuţiilor de serviciu, precum şi soţul sau soţia acestuia pot fi numiţi în funcţii de poliţist ori angajaţi ca personal contractual, fără examen sau concurs, în unităţi ale Ministerului Afacerilor Interne, dacă îndeplinesc condiţiile legale.
(3) Identificarea funcţiei în vederea numirii, respectiv angajării potrivit alin. (2) se face ţinând cont de studiile solicitantului şi de cerinţele postului.
(4) Prin ordin al ministrului afacerilor interne*) se stabilesc condiţiile şi procedura de aplicare a prevederilor prezentului articol.
*) A se vedea Ordinul ministrului afacerilor interne nr. 35/2014 privind măsurile de sprijin acordate poliţiştilor încadraţi într-un grad de invaliditate şi familiilor acestora, precum şi familiilor poliţiştilor decedaţi.
ART. 37^1
La decesul unui poliţist, Ministerul Administraţiei şi Internelor acordă familiei acestuia sau persoanei care a suportat cheltuielile ocazionate de deces, după caz, un ajutor suplimentar de deces egal cu de trei ori salariul de bază avut.
ART. 38
(1) Poliţistul pensionat şi soţia/soţul acestuia au dreptul gratuit la asistenţă medicală şi medicamente, în cadrul sistemului de asigurări de sănătate specific apărării, ordinii publice, siguranţei naţionale şi autorităţii judecătoreşti, şi au acces la casele de odihnă, sanatoriile, bazele sportive şi alte spaţii pentru odihnă şi agrement, care aparţin sau sunt în administrarea Ministerului Administraţiei şi Internelor.
(2) Poliţistul pensionat şi soţul/soţia acestuia, care au acces la casele de odihnă, sanatoriile, bazele sportive şi alte spaţii pentru odihnă şi agrement care aparţin
sau sunt în administrarea Ministerului Administraţiei şi Internelor, beneficiază de înlesniri stabilite prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor.
ART. 39
(1) Durata programului de lucru al poliţistului este de 8 ore pe zi şi 5 zile pe săptămână, stabilită astfel încât să se asigure continuitatea serviciului poliţienesc şi refacerea capacităţii de muncă, în condiţiile prevăzute de lege.
(2) Programul de lucru, formele de organizare a acestuia şi acordarea repausului săptămânal se stabilesc prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor, după consultarea Corpului Naţional al Poliţiştilor.
(3) Dacă interesele serviciului o impun, acordarea zilelor de odihnă săptămânale ce se cuvin poliţistului poate fi amânată, în mod excepţional, cel mult de două ori într-o lună.
ART. 40
Poliţistul şi membrii familiei sale au dreptul la protecţie din partea structurilor specializate ale statului faţă de ameninţările sau violenţele la care ar putea fi supuşi ca urmare a exercitării atribuţiilor de serviciu sau în legătură cu acestea.
SECŢIUNEA a 2-a
Îndatoririle poliţistului
ART. 41
Poliţistul este dator:
a) să fie loial instituţiei din care face parte, să respecte principiile statului de drept şi să apere valorile democraţiei;
b) să dovedească solicitudine şi respect faţă de orice persoană, în special faţă de grupurile vulnerabile, să îşi consacre activitatea profesională îndeplinirii cu competenţă, integritate, corectitudine şi conştiinciozitate a îndatoririlor specifice de serviciu prevăzute de lege;
c) să îşi perfecţioneze continuu nivelul de instruire profesională şi generală;
d) să fie disciplinat şi să dovedească probitate profesională şi morală în întreaga activitate;
e) să fie respectuos, cuviincios şi corect faţă de şefi, colegi sau subalterni;
f) să acorde sprijin colegilor în executarea atribuţiilor de serviciu;
g) să informeze şeful ierarhic şi celelalte autorităţi abilitate cu privire la faptele de corupţie săvârşite de alţi poliţişti, de care a luat cunoştinţă;
h) prin întregul său comportament, să se arate demn de consideraţia şi încrederea impuse de profesia de poliţist.
ART. 42
Poliţistul este obligat:
a) să păstreze secretul profesional, precum şi confidenţialitatea datelor dobândite în timpul desfăşurării activităţii, în condiţiile legii, cu excepţia cazurilor în care îndeplinirea sarcinilor de serviciu, nevoile justiţiei sau legea impun dezvăluirea acestora;
b) să manifeste corectitudine în rezolvarea problemelor personale, în aşa fel încât să nu beneficieze şi nici să nu lase impresia că beneficiază de datele confidenţiale obţinute în calitatea sa oficială;
c) să asigure informarea corectă a cetăţenilor asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes personal ale acestora, potrivit competenţelor legal stabilite;
d) să aibă o conduită corectă, să nu abuzeze de calitatea oficială şi să nu compromită, prin activitatea sa publică ori privată, prestigiul funcţiei sau al instituţiei din care face parte;
e) să informeze de îndată structura de resurse umane a unităţii din care face parte despre dobândirea calităţii procesuale de învinuit sau inculpat, precum şi despre măsurile procesuale penale dispuse ori hotărârile penale pronunţate împotriva sa.
ART. 43
Poliţistului îi este interzis, în orice împrejurare:
a) să primească, să solicite, să accepte, direct sau indirect, ori să facă să i se promită, pentru sine sau pentru alţii, în considerarea calităţii sale oficiale, daruri sau alte avantaje;
b) să rezolve cereri care nu sunt de competenţa sa ori care nu i-au fost repartizate de şefii ierarhici sau să intervină pentru soluţionarea unor asemenea cereri, în scopurile prevăzute la lit. a);
c) să folosească forţa, altfel decât în condiţiile legii;
d) să provoace unei persoane suferinţe fizice ori psihice cu scopul de a obţine de la această persoană sau de la o terţă persoană informaţii sau mărturisiri, de a o pedepsi pentru un act pe care aceasta sau o terţă persoană l-a comis ori este bănuită că l-a comis, de a o intimida sau de a face presiuni asupra ei ori asupra unei terţe persoane;
e) să colecteze sume de bani de la persoane fizice sau juridice;
f) să redacteze, să imprime sau să difuzeze materiale ori publicaţii cu caracter politic, imoral sau care instigă la indisciplină;
g) să aibă, direct sau prin intermediari, într-o unitate supusă controlului unităţii de poliţie din care face parte, interese de natură să compromită imparţialitatea şi independenţa acestuia.
ART. 44
(1) Serviciul poliţienesc are caracter permanent şi obligatoriu.
(2) Poliţistul este obligat să se prezinte la programul de lucru stabilit, precum şi în afara acestuia, în situaţii temeinic justificate, pentru îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, cu compensarea timpului lucrat, potrivit legii.
(3) În situaţii de catastrofe, calamităţi sau tulburări de amploare ale ordinii şi liniştii publice ori alte asemenea evenimente poliţistul este obligat să se prezinte de îndată la unitatea de poliţie din care face parte.
(4) La instituirea stării de urgenţă sau a stării de asediu ori în caz de mobilizare şi de război poliţistul va acţiona conform legii.
(5) În cazul producerii vreuneia dintre situaţiile prevăzute la alin. (3) şi (4) poliţistul care se află într-o altă localitate se va prezenta la cea mai apropiată unitate a Ministerului Administraţiei şi Internelor, informând superiorii săi despre aceasta.
SECŢIUNEA a 3-a
Restrângerea exerciţiului unor drepturi şi libertăţi
ART. 45
(1) Poliţistului îi este interzis:
a) să facă parte din partide, formaţiuni sau organizaţii politice ori să desfăşoare propagandă în favoarea acestora;
b) să exprime opinii sau preferinţe politice la locul de muncă sau în public;
c) să candideze pentru autorităţile administraţiei publice locale, Parlamentul României şi pentru funcţia de Preşedinte al României;
d) să exprime în public opinii contrare intereselor României;
e) să declare sau să participe la greve, precum şi la mitinguri, demonstraţii, procesiuni sau orice alte întruniri cu caracter politic;
f) să adere la secte, organizaţii religioase sau la alte organizaţii interzise de lege;
g) să efectueze, direct sau prin persoane interpuse, activităţi de comerţ ori să participe la administrarea sau conducerea unor societăţi comerciale, cu excepţia calităţii de acţionar;
h) să exercite activităţi cu scop lucrativ de natură să lezeze onoarea şi demnitatea poliţistului sau a instituţiei din care face parte;
i) să deţină orice altă funcţie publică sau privată pentru care este retribuit, cu excepţia funcţiilor didactice din cadrul instituţiilor de învăţământ, a activităţilor de cercetare ştiinţifică şi creaţie literar-artistică.
(2) Poliţistul poate prezenta în public, numai în condiţiile stabilite prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor, informaţii şi date obţinute în exercitarea atribuţiilor de serviciu sau poate face comentarii referitoare la astfel de date şi
informaţii, dacă prin acestea nu este încălcat principiul prezumţiei de nevinovăţie ori nu sunt lezate dreptul la propria imagine, demnitatea, viaţa intimă, familială ori privată a persoanei sau nu este prejudiciată finalizarea urmăririi penale într-o cauză aflată în curs de cercetare ori de judecare.
(3) Datele şi informaţiile clasificate, potrivit legii, obţinute de poliţist în timpul exercitării atribuţiilor profesionale nu pot fi făcute publice pe o perioadă de 5 ani de la încetarea raporturilor sale de serviciu, dacă legea nu prevede altfel.
ART. 46 *** Abrogat
ART. 47 *** Abrogat
ART. 48
(1) Poliţiştii se pot asocia şi pot constitui asociaţii cu caracter profesional, umanitar, tehnico-ştiinţific, cultural, religios şi sportiv-recreativ, fără a aduce atingere îndeplinirii atribuţiilor şi îndatoririlor de serviciu.
(2) Perioada în care raporturile de serviciu ale poliţiştilor sunt suspendate potrivit prevederilor art. 27^25 lit. c) constituie vechime în serviciu. Pentru această perioadă funcţiile de conducere din organizaţia sindicală se echivalează cu funcţiile prevăzute în legislaţia privind salarizarea poliţiştilor, în vederea deschiderii drepturilor de pensie ca poliţist.
(3) Echivalarea funcţiilor potrivit alin. (2) se face prin ordin al ministrului internelor şi reformei administrative, la propunerea organizaţiei sindicale şi cu avizul Ministerului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse.
SECŢIUNEA a 4-a
Corpul Naţional al Poliţiştilor
ART. 49
(1) Se înfiinţează Corpul Naţional al Poliţiştilor, ca persoană juridică de drept public, denumit în continuare Corpul, cu sediul în municipiul Bucureşti, reprezentând forma de organizare pe criteriu profesional, autonom, apolitic şi nonprofit a poliţiştilor.
(2) Corpul promovează interesele poliţiştilor şi apără drepturile acestora.
(3) Organizarea şi funcţionarea Corpului se realizează pe principiile teritorialităţii, eligibilităţii, mutualităţii şi ierarhiei structurilor de conducere.
(4) Organele de conducere şi control ale Corpului sunt:
a) congresul naţional;
b) consiliul naţional;
c) consiliul Direcţiei Generale de Poliţie a Municipiului Bucureşti, consiliile inspectoratelor judeţene de poliţie şi consiliile instituţiilor de învăţământ ale Ministerului Administraţiei şi Internelor şi teritoriale;
d) cenzorii.
(5) Organele de conducere ale Corpului vor fi alese din 4 în 4 ani şi vor reprezenta, în mod proporţional, toate categoriile de poliţişti. Pe durata mandatului, poliţiştii aleşi în organele de conducere vor fi detaşaţi, în condiţiile stabilite prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor.
ART. 50
Prin organele sale de conducere Corpul exercită următoarele atribuţii:
a) întreprinde măsuri pentru asigurarea integrităţii morale şi profesionale a poliţiştilor, precum şi a unei activităţi eficiente a acestora;
b) oferă consultanţă la elaborarea propunerilor de acte normative care se referă la activitatea poliţiei sau la statutul poliţistului;
c) *** Abrogată
d) la cerere, reprezintă interesele poliţiştilor împotriva cărora au fost dispuse sancţiuni disciplinare;
e) participă la elaborarea Codului de etică şi deontologie al poliţistului, ale cărui prevederi sunt obligatorii în exercitarea profesiei de poliţist;
f) *** Abrogată
g) reprezintă profesia de poliţist, împreună cu Inspectoratul General al Poliţiei, în raporturile cu organisme guvernamentale, foruri profesionale şi ştiinţifice, instituţii publice, precum şi cu alte persoane juridice şi fizice;
h) promovează pe plan extern relaţii cu organizaţii şi instituţii profesionale similare;
i) ţine şi actualizează permanent evidenţa membrilor săi.
ART. 51
(1) Veniturile Corpului se constituie din:
a) taxa de înscriere, cotizaţii lunare ale membrilor, alte venituri realizate din manifestări ştiinţifice, culturale şi sportive, precum şi din drepturi editoriale;
b) resurse obţinute de la bugetul de stat şi/sau bugetele locale;
c) donaţii şi sponsorizări din partea unor persoane fizice sau juridice, din ţară ori din străinătate, în condiţiile legii şi ale normelor instituite de ministrul administraţiei şi internelor;
d) chirii, dobânzi şi orice alte surse legale.
(2) Consiliile prevăzute la art. 49 alin. (4) lit. c) virează periodic Corpului o cotă-parte din veniturile încasate, în condiţiile stabilite prin regulament.
(3) Fondurile băneşti obţinute în condiţiile alin. (1) pot fi utilizate pentru perfecţionarea pregătirii profesionale, acordarea de burse şi de ajutoare, crearea unor instituţii cu scop ştiinţific, investiţii legate de dotarea cu mijloace adecvate activităţilor Corpului, cheltuieli administrativ-gospodăreşti, asistenţa juridică a membrilor, cumpărarea şi administrarea unor hoteluri, case de odihnă şi cluburi ale poliţiştilor şi pentru fondul de salarii destinat aparatului tehnico-administrativ propriu.
ART. 52
Modul de organizare şi funcţionare a Corpului se stabileşte, în condiţiile prezentei legi, prin Regulamentul de organizare şi funcţionare aprobat prin hotărâre a Guvernului.
CAPITOLUL IV
Recompense, răspunderea juridică şi sancţiuni
NOTĂ:
Prin Hotărârea Guvernului nr. 725/2015 au fost stabilite normele de aplicare a cap. IV din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, referitoare la acordarea recompenselor şi răspunderea disciplinară a poliţiştilor.
SECŢIUNEA 1
Recompense
ART. 53
Pentru contribuţii deosebite la apărarea ordinii publice, a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor şi la prevenirea faptelor antisociale, poliţistului i se pot conferi decoraţii, în condiţiile legii.
ART. 54*)
(1) Poliţistul poate fi recompensat prin:
a) ridicarea unei sancţiuni disciplinare aplicate, în situaţia în care se remarcă în mod deosebit în activitatea desfăşurată;
b) mulţumiri scrise, aduse la cunoştinţă individual sau în faţa personalului, pentru îndeplinirea în condiţii foarte bune a atribuţiilor de serviciu şi misiunilor;
c) felicitări scrise sau verbale, aduse la cunoştinţă individual sau în faţa personalului, pentru îndeplinirea deosebită a atribuţiilor de serviciu şi misiunilor;
d) premii în bani sau obiecte, atunci când s-a evidenţiat prin obţinerea de rezultate exemplare în activitate;
e) însemne onorifice, diplome de merit şi distincţii, pentru obţinerea de rezultate foarte bune la absolvirea unor cursuri sau la competiţii sportive, cu prilejul unor aniversări, manifestări cultural-artistice şi sociale ori al finalizării unor acţiuni/misiuni, precum şi în situaţia încetării raporturilor de serviciu pentru motive neimputabile;
f) arme albe sau de foc, pentru acte de eroism, curaj deosebit, devotament şi pentru merite deosebite în îndeplinirea unor atribuţii de serviciu şi misiuni;
g) titluri de onoare, pentru acte de eroism, curaj deosebit, devotament şi pentru merite deosebite în îndeplinirea unor atribuţii şi misiuni;
h) înscrierea pe placa de onoare a gradului profesional, numelui şi prenumelui, la absolvirea perioadei de formare într-o instituţie de învăţământ a Ministerului Afacerilor Interne, ca şef de promoţie.
(1^1) Recompensele prevăzute la alin. (1) se acordă de către persoanele care au competenţa de numire în funcţie a poliţistului sau, după caz, de către şefii ierarhici superiori ai persoanelor menţionate, care au competenţă de gestiune a resurselor umane.
(1^2) Pentru o sancţiune disciplinară dispusă de şeful ierarhic superior, recompensa prevăzută la alin. (1) lit. a) se acordă tot de către acesta, la propunerea şefului unităţii în care îşi desfăşoară activitatea poliţistul sancţionat. În cazul poliţistului mutat la altă unitate, recompensa se acordă de către şeful care îndeplineşte funcţia similară celui care a aplicat sancţiunea disciplinară.
(1^3) În cazul poliţistului aflat sub efectul unei sancţiuni disciplinare, recompensa prevăzută la alin. (1) lit. a) se acordă prioritar, în raport cu celelalte recompense.
(2) Pentru merite excepţionale în atingerea unor obiective deosebite în activitatea poliţiei, poliţistul poate fi avansat în gradul profesional următor, înaintea îndeplinirii stagiului minim, în condiţiile stabilite prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor.
(3) *** Abrogat
*) A se vedea şi Ordinul ministrului afacerilor interne nr. 66/2014 privind conferirea unor distincţii onorifice în Poliţia Română.
SECŢIUNEA a 2-a
Răspunderea juridică şi sancţiuni
ART. 55
Încălcarea de către poliţist, cu vinovăţie, a îndatoririlor de serviciu angajează răspunderea sa disciplinară, materială, civilă sau penală, după caz.
ART. 56
Este absolvit de orice răspundere poliţistul care, prin exercitarea, în limitele legii, a atribuţiilor de serviciu, a cauzat suferinţe sau vătămări unor persoane ori a adus prejudicii patrimoniului acestora.
ART. 57
Constituie abateri disciplinare, dacă nu au fost săvârşite în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracţiuni, următoarele fapte săvârşite de poliţist, comise cu vinovăţie:
a) comportarea necorespunzătoare, în serviciu, familie sau în societate, care aduce atingere onoarei, probităţii profesionale a poliţistului sau prestigiului instituţiei;
b) neglijenţa manifestată în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau a dispoziţiilor primite de la şefii ierarhici sau de la autorităţile anume abilitate de lege;
c) întârzierea repetată sau nejustificată a soluţionării lucrărilor;
d) depăşirea atribuţiilor de serviciu ori lipsa de solicitudine în relaţiile cu cetăţenii;
e) absenţa nemotivată ori întârzierea repetată de la serviciu;
f) producerea de pagube materiale unităţii din care face parte sau patrimoniului Ministerului Administraţiei şi Internelor;
g) încălcarea normelor privind confidenţialitatea activităţii desfăşurate;
h) nerespectarea prevederilor jurământului de credinţă;
i) imixtiunea ilegală în activitatea altui poliţist;
j) intervenţia pentru influenţarea soluţionării unor cereri privind satisfacerea intereselor oricărei persoane;
k) încălcarea prevederilor referitoare la îndatoriri, incompatibilităţi, conflicte de interese şi interdicţiile stabilite prin lege.
ART. 58
(1) Sancţiunile disciplinare care pot fi aplicate poliţiştilor sunt:
a) mustrare scrisă;
b) diminuarea salariului funcţiei de bază cu 5 – 20% pe o perioadă de 1 – 3 luni;
c) amânarea promovării în grade profesionale sau funcţii superioare pe o perioadă de 1 – 3 ani;
d) trecerea într-o funcţie inferioară până la cel mult nivelul de bază al gradului profesional deţinut;
e) destituirea din poliţie.
(2) Mustrarea scrisă constă în reproşul oficial adresat, în scris, poliţistului vinovat.
(3) Procentul şi perioada pentru care se aplică sancţiunea prevăzută la alin. (1) lit. b) se stabilesc prin actul administrativ de sancţionare.
(4) Aplicarea sancţiunii prevăzute la alin. (1) lit. c) se dispune fie cu privire la amânarea promovării în grade profesionale, fie cu privire la amânarea promovării în funcţii superioare. În cazul amânării promovării în grade profesionale superioare, termenul de executare a sancţiunii curge de la data aplicării actului administrativ de sancţionare şi are ca efect suspendarea curgerii stagiului în grad.
(5) Trecerea într-o funcţie inferioară până la cel mult nivelul de bază al gradului profesional deţinut se realizează prin eliberarea din funcţia deţinută şi numirea poliţistului într-o funcţie inferioară celei pe care o ocupă, în limita nivelului de bază al gradului profesional deţinut. În cazul poliţistului care ocupă o funcţie de conducere, numirea se poate face şi într-o funcţie de conducere inferioară pentru care îndeplineşte condiţiile de ocupare.
(6) Destituirea din poliţie constă în încetarea raporturilor de serviciu.
ART. 58^1
Pentru prevenirea săvârşirii de abateri disciplinare, persoana prevăzută la art. 59 alin. (2) poate dispune atenţionarea poliţistului. În acest caz, măsura se dispune în scris, are caracter administrativ-preventiv şi nu produce consecinţe asupra raportului de serviciu.
ART. 58^2
Procedura disciplinară are la bază următoarele principii:
a) prezumţia de nevinovăţie – poliţistul cercetat este considerat nevinovat pentru fapta sesizată ca abatere disciplinară atât timp cât vinovăţia sa nu a fost dovedită;
b) garantarea dreptului la apărare – se recunoaşte dreptul poliţistului de a formula şi de a susţine apărări în favoarea sa, de a prezenta probele şi motivaţiile pe care le consideră necesare în apărarea sa şi de a fi asistat;
c) celeritatea procedurii – cauza se soluţionează fără întârziere, cu respectarea drepturilor persoanelor implicate şi a regulilor prevăzute de lege;
d) contradictorialitatea – asigurarea posibilităţii persoanelor aflate pe poziţii divergente de a se exprima cu privire la orice act sau fapt care are legătură cu abaterea disciplinară sesizată;
e) proporţionalitatea – asigurarea unui raport corect între gravitatea abaterii disciplinare, circumstanţele săvârşirii acesteia şi sancţiunea disciplinară propusă;
f) unicitatea sancţiunii – pentru o abatere disciplinară nu se poate aplica decât o singură sancţiune disciplinară;
g) legalitatea sancţiunii – sancţiunea disciplinară nu poate fi decât una dintre sancţiunile disciplinare prevăzute la art. 58 alin. (1).
ART. 58^3
(1) Procedura disciplinară nu este publică.
(2) Citarea şi ascultarea poliţistului cercetat, înregistrarea cererilor/rapoartelor scrise ale acestuia şi consemnarea susţinerilor sale sunt obligatorii. Procedura disciplinară continuă dacă poliţistul, în mod nejustificat, nu dă curs citării procedurale.
(3) Poliţistul cercetat are dreptul să cunoască în întregime actele cercetării şi să solicite administrarea de probe în apărare. Poliţistul cercetat are dreptul să depună în apărarea sa orice înscrisuri doveditoare pe care le deţine, inclusiv rapoarte de expertiză extrajudiciară.
(4) Poliţistul cercetat are dreptul să fie asistat, la cerere, de un alt poliţist, ales de către acesta sau desemnat de organizaţia sindicală ori de Corp, cu respectarea prevederilor legale referitoare la protecţia informaţiilor clasificate. Neîndeplinirea condiţiilor privind accesul la informaţii clasificate ori neprezentarea poliţistului ales/desemnat nu constituie motiv de amânare a procedurii cercetării disciplinare.
(5) Nu au dreptul să asiste poliţistul cercetat, în condiţiile alin. (4), următoarele persoane:
a) şeful unităţii sau înlocuitorul legal al acestuia, în perioada cât îndeplineşte atribuţiile titularului;
b) poliţistul desemnat să efectueze cercetarea prealabilă;
c) poliţiştii care fac parte din colectivul prevăzut la art. 62^3 alin. (1);
d) poliţistul care îndeplineşte atribuţii de consilier juridic în unităţi ale Ministerului Afacerilor Interne.
ART. 58^4
Sancţiunile disciplinare se stabilesc şi se dispun numai după cercetarea prealabilă şi după consultarea Consiliului de disciplină, denumit în continuare consiliul, cu excepţia sancţiunilor prevăzute la art. 58 alin. (1) lit. a) şi b), care se pot aplica fără consultarea consiliului.
ART. 59
(1) Cercetarea prealabilă are ca scop stabilirea existenţei/inexistenţei abaterii disciplinare şi a vinovăţiei, cu privire la aspectele sesizate sau cunoscute, la cauzele şi împrejurările concrete în care acestea s-au produs.
(2) Cercetarea prealabilă se poate dispune de persoana care, pe orice cale, a luat cunoştinţă de săvârşirea uneia sau mai multor fapte ce pot constitui abateri disciplinare, după caz, astfel:
a) persoana care are competenţa de numire în funcţie a poliţistului cercetat sau şeful unităţii ierarhic superioare;
b) şeful unităţii sau instituţiei de învăţământ din Ministerul Afacerilor Interne la care poliţistul este delegat sau detaşat ori la care urmează cursuri sau susţine examene de carieră;
c) şeful instituţiei subordonate Ministerului Afacerilor Interne care exercită competenţe de coordonare şi control metodologic al serviciilor publice comunitare sau ministrul afacerilor interne, pentru poliţiştii din cadrul serviciilor publice comunitare sau detaşaţi la aceste servicii.
(3) Cercetarea prealabilă se efectuează la nivelul unităţii conduse de persoana care a dispus-o, cu respectarea termenelor prevăzute la art. 60 alin. (1), de poliţişti anume desemnaţi din cadrul acesteia.
(4) Poliţiştii desemnaţi cu efectuarea cercetării prealabile se nominalizează numai din rândul poliţiştilor care au calitatea de organe de cercetare penală ale poliţiei judiciare sau care au studii juridice şi, de regulă, sunt cel puţin egali în grad sau în funcţie cu poliţistul cercetat. Nu poate efectua cercetarea prealabilă poliţistul care îndeplineşte atribuţii de consilier juridic în/pentru unitatea în care îşi desfăşoară activitatea poliţistul cercetat sau cel care urmează să avizeze, ulterior, pentru legalitate, actul administrativ de sancţionare.
(5) În actul administrativ prin care se declanşează cercetarea prealabilă se nominalizează poliţistul cercetat, poliţistul care va efectua cercetarea şi, după caz, un poliţist desemnat să ajute la efectuarea acesteia.
ART. 59^1
(1) Dacă în cadrul desfăşurării cercetării prealabile sunt identificate şi alte abateri disciplinare, persoana care a dispus efectuarea cercetării prealabile poate dispune extinderea cercetării acestora.
(2) La terminarea verificărilor, poliţistul desemnat întocmeşte un proiect de raport de cercetare prealabilă. O fotocopie a proiectului se înmânează poliţistului cercetat sau, după caz, în situaţia în care documentul conţine informaţii clasificate, se aduce la cunoştinţa acestuia, pe bază de semnătură.
(3) Cu această ocazie, în termen de 3 zile lucrătoare de la data înmânării documentului sau, după caz, de la data aducerii la cunoştinţă, în condiţiile alin. (2), poliţistul cercetat poate formula obiecţii şi solicita noi probe în apărare.
Rezultatul analizei şi, după caz, al verificărilor se consemnează în proiectul raportului de cercetare prealabilă.
(4) În termen de două zile lucrătoare de la data finalizării raportului în condiţiile alin. (3), o fotocopie a acestuia se înmânează poliţistului cercetat sau, după caz, în situaţia în care documentul conţine informaţii clasificate, se aduce la cunoştinţa acestuia, pe bază de semnătură.
ART. 59^2
Raportul de cercetare prealabilă cuprinde, în mod obligatoriu:
a) numărul actului administrativ prin care a fost desemnat cu efectuarea cercetării prealabile;
b) descrierea faptei sesizate şi persoanele implicate;
c) procedeele şi modalităţile de verificare;
d) concluziile privind existenţa sau inexistenţa aspectelor sesizate şi a vinovăţiei poliţistului cercetat;
e) prevederile legale încălcate de poliţist şi încadrarea juridică a faptelor reţinute, cu indicarea probelor şi a dovezilor pe care se întemeiază;
f) motivele privind respingerea cererilor sau a probelor propuse în apărare de către poliţistul cercetat;
g) cauzele şi condiţiile care au generat şi favorizat comiterea abaterilor;
h) alte date şi elemente apreciate ca necesare, după caz.
ART. 59^3
După efectuarea cercetării prealabile, dosarul de cercetare prealabilă se prezintă persoanei care a dispus-o, care poate lua una dintre următoarele măsuri:
a) clasarea dosarului, în cazul inexistenţei faptei, constatării nevinovăţiei poliţistului cercetat, prescrierii faptei sau în situaţia încetării raporturilor de serviciu ale poliţistului cercetat;
b) restituirea motivată a dosarului pentru completarea cercetării prealabile;
c) aplicarea măsurii prevăzute la art. 58^1 sau, după caz, a unei sancţiuni disciplinare dintre cele prevăzute la art. 58 alin. (1) lit. a) şi b);
d) sesizarea şi consultarea consiliului.
ART. 59^4
Rapoartele ofiţerilor din Corpul de control al ministrului ori din structurile de control ale inspectoratelor generale/similare pentru structurile din subordine, întocmite în urma activităţilor de control, constituie rapoarte de cercetare prealabilă, dacă cerinţele privind cercetarea prealabilă prevăzute de prezenta lege au fost îndeplinite.
ART. 60
(1) Sancţiunile disciplinare se dispun în termen de cel mult 6 luni de la data la care persoana prevăzută la art. 59 alin. (2) a luat cunoştinţă despre comiterea faptei, dar nu mai târziu de un an de la data săvârşirii acesteia. Termenul de 6 luni este termen de prescripţie, iar termenul de un an este termen de decădere.
(2) Termenul de 6 luni pentru dispunerea sancţiunii disciplinare se suspendă, de drept, pe perioada şi în situaţiile următoare:
a) de la data sesizării, în condiţiile legii, a organelor de urmărire penală şi până la data soluţionării definitive a cauzei, dacă pentru fapta care constituie abatere disciplinară s-a dispus sesizarea organelor de urmărire penală;
b) de la data la care poliţistul se află în concedii sau învoiri plătite, în condiţiile legii, este trimis în misiuni ori de la data suspendării raporturilor de serviciu şi până la data reluării activităţii sau, după caz, încheierii misiunii.
(3) În situaţia în care cercetarea prealabilă se efectuează pentru abateri săvârşite de mai mulţi poliţişti, iar pentru unul/unii dintre aceştia a intervenit una dintre situaţiile prevăzute la alin. (2), cauza se poate disjunge, urmând ca procedura disciplinară să continue pentru ceilalţi poliţişti.
(4) La stabilirea sancţiunii se ţine seama de activitatea desfăşurată anterior, de împrejurările în care abaterea disciplinară a fost săvârşită, de cauzele, gravitatea şi consecinţele acesteia, de gradul de vinovăţie a poliţistului, precum şi de preocuparea pentru înlăturarea urmărilor faptei comise.
(5) Sancţiunile disciplinare se dispun prin act administrativ al persoanei prevăzute la art. 59 alin. (2) care a dispus efectuarea cercetării prealabile sau controlul.
(6) Actul administrativ emis în condiţiile alin. (5) trebuie să cuprindă:
a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară şi încadrarea juridică a acesteia;
b) precizarea prevederilor legale încălcate de către poliţist;
c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate;
d) sancţiunea disciplinară şi temeiul legal în baza căruia aceasta se aplică şi, după caz, motivul pentru care a fost aplicată o altă sancţiune disciplinară decât cea propusă de consiliu;
e) termenul în care sancţiunea disciplinară poate fi contestată şi persoana competentă să soluţioneze contestaţia, în condiţiile art. 61, după caz;
f) instanţa competentă la care poate fi contestat actul administrativ prin care s-a dispus sancţiunea disciplinară;
g) alte date şi elemente apreciate ca necesare, după caz.
(7) Actul administrativ prin care se dispune sancţionarea poliţistului se emite în termen de cel mult 30 de zile de la finalizarea cercetării disciplinare.
(8) În cazul destituirii din poliţie, sancţiunea disciplinară intervine, de drept, de la data rămânerii definitive a actului administrativ de sancţionare, în condiţiile art. 61, şi se constată prin act administrativ emis de persoana care are competenţa să acorde grade profesionale, potrivit art. 15.
ART. 61
(1) Poliţistul poate contesta sancţiunea disciplinară, în termen de 10 zile lucrătoare de la data luării la cunoştinţă, şefului unităţii ierarhic superioare.
(2) Şeful unităţii ierarhic superioare prevăzut la alin. (1) se pronunţă prin decizie motivată, în termen de 20 de zile de la data înregistrării contestaţiei. Decizia motivată se comunică poliţistului sancţionat disciplinar, în termen de două zile lucrătoare de la data emiterii acesteia.
(3) Efectele sancţiunii disciplinare se suspendă până la emiterea deciziei motivate de soluţionare a contestaţiei.
(4) În situaţia în care poliţistul sancţionat disciplinar nu depune contestaţie în termenul prevăzut la alin. (1), actul administrativ de sancţionare produce efecte de la data expirării acestui termen.
(5) În cazul în care a fost depusă contestaţie, şeful care a aplicat sancţiunea disciplinară înaintează cu celeritate şefului unităţii ierarhic superioare dosarul cauzei şi un raport motivat cu privire la sancţiunea în cauză, precum şi la motivele propunerii de respingere/admitere a contestaţiei.
(6) Prin decizie motivată, şeful unităţii ierarhic superioare poate dispune, după caz:
a) respingerea contestaţiei ca tardiv introdusă sau ca neîntemeiată şi menţinerea sancţiunii aplicate;
b) admiterea contestaţiei şi aplicarea unei sancţiuni mai blânde decât cea aplicată prin actul administrativ contestat sau aplicarea măsurii prevăzute la art. 58^1, în situaţia în care apreciază că scopul răspunderii disciplinare poate fi atins astfel;
c) admiterea contestaţiei şi anularea actului administrativ de sancţionare.
(7) Decizia motivată trebuie să cuprindă cel puţin următoarele:
a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară;
b) precizarea prevederilor legale încălcate de poliţist;
c) analiza susţinerilor prezentate de poliţist în cuprinsul contestaţiei;
d) temeiul de drept în baza căruia se aplică sancţiunea disciplinară;
e) motivul admiterii sau respingerii contestaţiei poliţistului cu privire la sancţiunea aplicată.
(8) Poliţistul nemulţumit de sancţiunea aplicată se poate adresa instanţei de contencios administrativ, în condiţiile legii, fără parcurgerea procedurii prealabile.
(9) În situaţia în care sancţiunea a fost dispusă de ministrul afacerilor interne, măsura se contestă în condiţiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
ART. 62
(1) Consiliul se constituie şi funcţionează la nivelul aparatului central al Ministerului Afacerilor Interne şi al direcţiilor generale/direcţiilor din cadrul acestuia, la nivelul inspectoratelor generale, al celorlalte structuri din subordinea Ministerului Afacerilor Interne şi structurilor subordonate acestora.
(2) Consiliul este un organism colectiv de analiză juridică şi profesională a abaterilor comise de poliţişti şi a modului în care acestea au fost cercetate, constituit pentru a fi consultat de către persoanele prevăzute la art. 59 alin. (2).
(3) În situaţia în care persoanele prevăzute la art. 59 alin. (2) dispun sesizarea şi consultarea consiliului, dosarul cercetării prealabile se înaintează acestuia, prin grija structurii de resurse umane a unităţii.
(4) Dezbaterile consiliului se consemnează în procese-verbale de şedinţă, iar concluziile şi propunerile se consemnează în încheiere.
(5) Încheierea consiliului trebuie să cuprindă următoarele:
a) numărul şi data de înregistrare a raportului de cercetare prealabilă, cu rezoluţia persoanei prevăzute la art. 59 alin. (2) privind sesizarea şi consultarea consiliului;
b) numărul actului administrativ prin care s-a constituit consiliul, unitatea în care funcţionează şi componenţa acestuia, precum şi, după caz, modificările survenite în componenţă prin înlocuirea unor membri;
c) gradul profesional, numele, prenumele şi funcţia poliţistului a cărui faptă a fost cercetată şi unitatea din care face parte;
d) prezentarea pe scurt a faptei sesizate şi a circumstanţelor în care a fost săvârşită;
e) date şi informaţii referitoare la procedura urmată;
f) evaluarea probelor administrate;
g) alte date şi elemente apreciate ca necesare, după caz;
h) propunerea consiliului;
i) motivarea propunerii;
j) gradul profesional, numele, prenumele şi semnătura preşedintelui, ale celorlalţi membri ai consiliului, precum şi ale secretarului;
k) data întocmirii încheierii.
(6) Consiliul poate propune:
a) clasarea dosarului, în cazul constatării inexistenţei faptelor cercetate, nevinovăţiei poliţistului cercetat, împlinirii termenului de prescripţie a răspunderii, precum şi în situaţia încetării raporturilor de serviciu ale poliţistului cercetat;
b) aplicarea măsurii prevăzute la art. 58^1;
c) aplicarea uneia dintre sancţiunile prevăzute la art. 58 alin. (1).
(7) Concluziile consiliului cu privire la existenţa/inexistenţa abaterii disciplinare şi vinovăţia/nevinovăţia poliţistului cercetat sunt obligatorii pentru persoanele prevăzute la art. 59 alin. (2), iar propunerea cu privire la sancţiunea disciplinară sau cu privire la aplicarea măsurii prevăzute la art. 58^1 are caracter consultativ.
ART. 62^1
În cazul săvârşirii unor abateri disciplinare grave care aduc atingere imaginii şi credibilităţii instituţiei, precum şi profesiei de poliţist, cercetarea prealabilă şi consultarea consiliilor de disciplină se dispun şi se efectuează imediat după constatarea faptei.
ART. 62^2
În urma analizării cauzei în consiliu, persoanele prevăzute la art. 59 alin. (2) pot lua una dintre următoarele măsuri:
a) clasarea dosarului, în cazul constatării inexistenţei faptelor cercetate, nevinovăţiei poliţistului cercetat, împlinirii termenului de prescripţie a răspunderii, precum şi în situaţia încetării raporturilor de serviciu ale poliţistului cercetat;
b) restituirea motivată a dosarului aceluiaşi consiliu pentru completarea cercetării disciplinare;
c) aplicarea măsurii prevăzute la art. 58^1 sau, după caz, a unei sancţiuni dintre cele prevăzute la art. 58 alin. (1).
ART. 62^3
(1) La nivelul structurilor prevăzute la art. 62 alin. (1), cu excepţia direcţiilor generale/direcţiilor din cadrul aparatului central al Ministerului Afacerilor Interne, se stabileşte, prin act administrativ al şefului, un colectiv de poliţişti, desemnaţi câte maximum 5 din fiecare specialitate existentă în cadrul acestora, definitivaţi în profesie, apreciaţi pentru integritatea morală, competenţă profesională şi credibilitate, denumit în continuare colectiv.
(2) Membrii colectivului se numesc pe o perioadă de 3 ani, cu posibilitatea reînnoirii mandatului o singură dată.
(3) Membrii colectivului participă la un program de pregătire privind procedura disciplinară, organizat prin grija structurilor de resurse umane.
ART. 62^4
(1) Pentru constituirea consiliului, la nivelul structurilor prevăzute la art. 62 alin. (1), prin act administrativ al persoanei prevăzute la art. 59 alin. (2) sunt
nominalizaţi 3 membri, dintre poliţiştii care fac parte din colectiv, şi un secretar, din cadrul structurii de resurse umane. Consiliul se numeşte pentru fiecare caz în parte şi are în componenţă 3 membri titulari, dintre care unul este desemnat preşedinte, şi un secretar.
(2) În cazuri obiective se poate dispune înlocuirea unuia sau a unor membri ai consiliului cu alţi membri din cadrul colectivului.
(3) La desemnarea membrilor consiliului se urmăreşte ca unul dintre aceştia să aibă specialitatea poliţistului cercetat şi cel puţin unul dintre membri să fie licenţiat în drept. Cele două condiţii pot fi îndeplinite cumulativ de acelaşi membru.
(4) Nu pot fi nominalizaţi membri ai consiliului poliţiştii care au calitatea de consilier juridic, aflaţi în situaţia de a aviza ulterior actul administrativ de sancţionare.
ART. 62^5
În cazul în care, pe parcursul cercetării disciplinare, există suspiciuni rezonabile cu privire la săvârşirea unor infracţiuni, poliţistul desemnat să efectueze cercetarea prealabilă sau, după caz, membrii consiliului întocmesc un proces-verbal despre împrejurările constatate, în vederea sesizării organelor de urmărire penală competente, în condiţiile art. 61 din Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, cu modificările şi completările ulterioare. În acest caz, procedura disciplinară pentru aceste fapte se suspendă până la soluţionarea definitivă a cauzei penale.
ART. 62^6
(1) În perioada cercetării disciplinare, poliţistul nu poate fi mutat, delegat, detaşat, împuternicit pe o funcţie de conducere într-o altă unitate şi nici nu poate fi trimis la misiuni internaţionale.
(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), poliţistul cercetat poate fi mutat în situaţia în care, în urma reorganizării unităţii, funcţia ocupată de acesta nu se mai regăseşte în statul de organizare.
(3) Mutarea poliţistului în condiţiile alin. (2) nu afectează procedura disciplinară declanşată faţă de acesta.
ART. 62^7
Poliţistul se află sub efectul unei sancţiuni disciplinare, după cum urmează:
a) 6 luni de la aplicare, pentru sancţiunea disciplinară prevăzută la art. 58 alin. (1) lit. a);
b) un an de la expirarea termenului pentru care au fost aplicate sancţiunile disciplinare prevăzute la art. 58 alin. (1) lit. b) şi c), respectiv de la aplicarea sancţiunii prevăzute la art. 58 alin. (1) lit. d);
c) 7 ani de la data aplicării sancţiunii prevăzute la art. 58 alin. (1) lit. e).
ART. 62^8
Normele de aplicare a prevederilor prezentului capitol, referitoare la recompense şi răspunderea disciplinară, se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.
ART. 63
(1) Poliţistul răspunde pentru pagubele cauzate patrimoniului unităţii, potrivit legislaţiei aplicabile personalului civil din Ministerul Administraţiei şi Internelor.
(2) Poliţistul nu răspunde de pagubele cauzate patrimoniului unităţii dacă acestea sunt consecinţa unei acţiuni desfăşurate în limitele legii.
ART. 64 *** Abrogat
ART. 65 *** Abrogat
CAPITOLUL V
Încetarea raporturilor de serviciu ale poliţiştilor
ART. 66
(1) Stabilitatea poliţistului la locul de muncă este garantată, în condiţiile prezentei legi.
(2) Raportul de serviciu al poliţistului ia naştere o dată cu acordarea primului grad profesional.
ART. 67 *** Abrogat
ART. 68 *** Abrogat
ART. 69
(1) Încetarea raporturilor de serviciu ale poliţistului se dispune în mod corespunzător de către persoanele care, potrivit art. 15, au competenţa de acordare a gradelor profesionale şi are loc:
a) la împlinirea vârstei şi a celorlalte condiţii necesare pensionării în sistemul public de pensii pentru instituţiile din domeniul apărării naţionale, ordinii publice şi siguranţei naţionale;
b) la pierderea capacităţii de muncă, în condiţiile legii, cu excepţia situaţiei în care a intervenit menţinerea în activitate în condiţiile art. 33^1;
c) la împlinirea limitei de vârstă în grad profesional;
d) la cerere;
e) la numirea într-o altă funcţie publică;
f) prin demisie;
g) la destituirea din poliţie;
h) la acordarea calificativului nesatisfăcător, de două ori;
i) când este condamnat prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă, cu excepţia cazurilor în care s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere sau amenzii penale pentru infracţiuni săvârşite din culpă, pe baza aprobării persoanelor care au acordat gradele profesionale prevăzute la art. 15;
j) pentru alte motive sau nevoi ale Ministerului Afacerilor Interne, după expirarea perioadei de punere la dispoziţie sau, pe parcursul acesteia, la cererea poliţistului, în condiţiile art. 27^21 alin. (1) atunci când nu s-a putut realiza numirea într-o funcţie;
k) când nu promovează examenul de definitivare prevăzut la art. 21 alin. (5);
l) când s-a stabilit că a fost încadrat în mod fraudulos în poliţie, chiar dacă această situaţie a fost depistată ulterior;
m) în situaţia nedefinitivării de către agenţii de poliţie a studiilor prevăzute la art. 73 alin. (8);
n) când poliţistul nu a susţinut, din motive imputabile, evaluarea psihologică în termen de 3 luni de la data suspendării raportului de serviciu în condiţiile art. 27^25 lit. h).
(2) Raporturile de serviciu ale poliţistului nu pot înceta prin demisie la instituirea stării de urgenţă sau a stării de asediu ori în caz de mobilizare şi de război.
ART. 69^1
(1) Limitele de vârstă în gradul profesional până la care poliţiştii pot fi menţinuţi în serviciu sunt vârstele standard de pensionare pentru limită de vârstă prevăzute de legislaţia de asigurări sociale şi pensii care reglementează sistemul public de pensii pentru instituţiile din domeniul apărării naţionale, ordinii publice şi siguranţei naţionale.
(2) Chestorii de poliţie, chestorii principali de poliţie, chestorii şefi de poliţie şi chestorii generali de poliţie sunt menţinuţi în serviciu după împlinirea vârstei standard de pensionare până la vârsta de 60 de ani sau încetează raporturile de serviciu, la cerere, în condiţiile prevederilor legale în vigoare.
(3) După împlinirea vârstei de 60 de ani, poliţiştii prevăzuţi la alin. (2) pot fi menţinuţi în serviciu până la împlinirea vârstei de 62 de ani, la cerere, dacă starea de sănătate le permite rezolvarea în foarte bune condiţii a atribuţiilor ce le revin, cu aprobarea anuală a ministrului administraţiei şi internelor.
(4) În raport cu nevoile de încadrare, poliţiştii, alţii decât cei prevăzuţi la alin. (2), pot fi menţinuţi în serviciu după împlinirea vârstei standard de pensionare până la vârsta de 60 de ani, după cum urmează:
a) cu aprobarea anuală a ministrului administraţiei şi internelor, pentru ofiţerii de poliţie;
b) cu aprobarea anuală a inspectorilor generali/similari, pentru agenţii de poliţie.
ART. 70
Poliţistul care a absolvit o instituţie de învăţământ a Ministerului Administraţiei şi Internelor şi căruia i-au încetat raporturile de serviciu în primii 10 ani de activitate din motive imputabile lui este obligat să restituie cheltuielile efectuate cu pregătirea sa, proporţional cu perioada rămasă până la 10 ani, potrivit angajamentului încheiat în acest sens.
CAPITOLUL VI
Dispoziţii finale şi tranzitorii
ART. 71
(1) Poliţiştii care la data încetării raporturilor de serviciu nu îndeplinesc condiţiile de vârstă şi vechime pentru a li se acorda pensie de serviciu beneficiază de programe de reconversie profesională astfel:
a) în următoarele 6 luni după adoptarea măsurilor prevăzute la art. 69 alin. (1) lit. j);
b) după apariţia situaţiei prevăzute la art. 69 lit. b).
(2) Reconversia profesională a poliţiştilor aflaţi în situaţiile menţionate la alin. (1) se asigură prin grija Ministerului Administraţiei şi Internelor, în colaborare cu Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale şi cu Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă, pe baza protocoalelor încheiate în acest sens.
(3) Modul de organizare şi desfăşurare a programelor de reconversie profesională se stabileşte prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor.
(4) În vederea reconversiei profesionale poliţiştii pot urma gratuit cursuri de calificare, recalificare, perfecţionare sau, după caz, alte forme de pregătire profesională, organizate de Ministerul Administraţiei şi Internelor, şi, cu suportarea cheltuielilor de către acest minister, cursuri organizate de alte ministere, precum şi de către instituţii ori persoane juridice de drept privat autorizate, potrivit legii, în acest scop.
(5) Contravaloarea cursurilor organizate în afara Ministerului Administraţiei şi Internelor în condiţiile alin. (4) se suportă din bugetul acestuia, în limita a 3 salarii brute obţinute de poliţist la data încetării raporturilor de serviciu.
ART. 72
(1) Pe data intrării în vigoare a prezentei legi poliţiştilor aflaţi în funcţie nu le sunt aplicabile dispoziţiile acesteia privind condiţiile de studii şi stagiu în grad, cu excepţia cazurilor în care aceştia fac obiectul unei avansări sau promovări.
(2) La aceeaşi dată poliţiştilor absolvenţi cu diplomă ai Academiei de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza” a Ministerului Administraţiei şi Internelor sau ai altor instituţii de învăţământ superior acreditate le vor fi acordate grade profesionale în condiţiile stabilite prin prezenta lege.
(3) Poliţiştii vor depune jurământul de credinţă. Refuzul depunerii jurământului de credinţă atrage destituirea din poliţie, acesta fiind consemnat prin încheierea unui proces-verbal, semnat de persoanele prevăzute la art. 23 alin. (1).
ART. 73
(1) La data intrării în vigoare a prezentei legi gradele militare ale poliţiştilor vor fi echivalate cu gradele profesionale, conform pregătirii şi studiilor fiecăruia, cu menţinerea drepturilor câştigate anterior, după cum urmează:
A. Ofiţerii de poliţie:
a) sublocotenent – subinspector de poliţie;
b) locotenent – inspector de poliţie;
c) căpitan – inspector principal de poliţie;
d) maior – subcomisar de poliţie;
e) locotenent-colonel – comisar de poliţie;
f) colonel – comisar-şef de poliţie;
g) general de brigadă – chestor de poliţie;
h) general-maior – chestor principal de poliţie;
i) general-locotenent – chestor-şef de poliţie;
j) general – chestor general de poliţie.
B. Agenţii de poliţie:
a) maistru militar clasa a IV-a şi sergent-major – agent de poliţie;
b) maistru militar clasa a III-a şi plutonier – agent principal de poliţie;
c) maistru militar clasa a II-a şi plutonier-major – agent-şef adjunct de poliţie;
d) maistru militar clasa I şi plutonier adjutant – agent-şef de poliţie;
e) maistru militar principal şi plutonier adjutant-şef – agent-şef principal de poliţie.
(2) Echivalarea gradelor privind agenţii şi ofiţerii de poliţie este valabilă şi în cazul încetării raporturilor de serviciu ale poliţiştilor, precum şi în cazul mutării cadrelor militare sau a poliţiştilor între unităţile de poliţie şi celelalte unităţi ale Ministerului Administraţiei şi Internelor ori în cazul transferului la/de la alte instituţii din sistemul de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, după caz.
(3) Comisarilor-şefi de poliţie care au o vechime în gradul profesional sau în gradul de colonel de minimum 5 ani şi au fost încadraţi în această perioadă cel puţin 3 ani în funcţii prevăzute în statele de organizare cu grad profesional de chestor de poliţie sau general de brigadă ori superioare şi au fost apreciaţi în ultimii 3 ani cu calificativul de cel puţin „foarte bun”, la încetarea raporturilor de serviciu li se poate acorda gradul profesional de chestor de poliţie, în condiţiile prezentei legi.
(4) Poliţiştii ofiţeri care nu au absolvit studii superioare de scurtă sau de lungă durată cu diplomă vor fi încadraţi în funcţii potrivit gradelor profesionale echivalente.
(5) Ofiţerilor de poliţie stabiliţi la alin. (1) lit. A li se va acorda gradul profesional următor numai după absolvirea studiilor superioare corespunzătoare categoriei din care fac parte.
(6) Agenţii de poliţie care nu au absolvit studii liceale şi postliceale cu diplomă vor fi încadraţi în funcţii potrivit gradelor profesionale echivalente.
(7) *** Abrogat
(8) Perioada acordată poliţiştilor pentru definitivarea studiilor necesare echivalării în gradele corespunzătoare funcţiei pe care o deţin, conform prevederilor alin. (1), este de 5 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi. Dacă după expirarea perioadei de 5 ani poliţiştii nu şi-au definitivat studiile necesare echivalării în gradele profesionale pe care le au, ofiţerii de poliţie vor fi încadraţi în categorii şi grade profesionale corespunzătoare pregătirii, iar agenţilor de poliţie le vor înceta raporturile de serviciu.
(9) Stagiul în gradul militar avut la data echivalării va fi luat în calcul la acordarea gradelor profesionale, potrivit alin. (1) şi cu respectarea condiţiilor prevăzute la art. 16 alin. (1) lit. b).
(10) Acordarea gradelor profesionale pentru poliţişti se face, de regulă, o dată pe an, cu prilejul „Zilei Poliţiei Române”.
(11) Acordarea gradelor profesionale la încadrarea directă a poliţiştilor se face potrivit competenţelor stabilite prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor.
(12) Acordarea gradelor profesionale poliţiştilor prevăzuţi la art. 9 alin. (2) şi la art. 54 alin. (2) se poate face în tot cursul anului.
ART. 74
(1) Evidenţa poliţiştilor pe timpul şi după încetarea raporturilor de serviciu, precum şi modalităţile de păstrare a acesteia se stabilesc prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor.
(2) La încetarea raporturilor de serviciu poliţistul este obligat ca în termen de 15 zile să se prezinte la centrul militar pe raza căruia domiciliază, pentru a fi luat în evidenţă ca rezervist cu specialitatea „poliţie” şi gradul militar echivalent gradului profesional avut la data respectivă în grupa de evidenţă a Ministerului Administraţiei şi Internelor.
(3) Poliţiştii luaţi în evidenţă ca rezervişti pot fi concentraţi sau mobilizaţi pentru completarea efectivelor unităţilor Ministerului Administraţiei şi Internelor, în condiţiile prevăzute de lege.
ART. 74^1
Prin ordin al ministrului afacerilor interne se stabilesc aspecte procedurale cu privire la:
a) organizarea şi desfăşurarea cursurilor de formare profesională a poliţistului, precum şi a concursurilor şi examenelor prevăzute de prezenta lege;
b) naşterea, modificarea, suspendarea şi încetarea raporturilor de serviciu.
ART. 75
Descrierea uniformei de poliţist şi a însemnelor distinctive se stabileşte prin hotărâre a Guvernului.
ART. 76
(1) Prevederile prezentei legi se aplică, în mod corespunzător, şi personalului Poliţiei de Frontieră Române, Direcţiei Generale de Evidenţă Informatizată a Persoanei, Oficiului Naţional pentru Refugiaţi, Direcţiei generale de informaţii şi protecţie internă, unităţilor de învăţământ ale poliţiei şi structurilor corespondente din cadrul Academiei de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza”, precum şi personalului unităţilor din aparatul central al Ministerului Administraţiei şi Internelor şi al structurilor subordonate acestuia.
(2) Competenţele stabilite inspectorului general al Poliţiei Române prin prezenta lege se exercită pentru personalul din structurile prevăzute la alin. (1) de către conducătorii acestora.
ART. 77
Plata drepturilor băneşti cuvenite poliţiştilor, prevăzute în prezenta lege, se face din fondurile alocate de la bugetul de stat.
ART. 78 *** Abrogat
ART. 79
În unităţile administrativ-teritoriale în care persoanele aparţinând unor minorităţi naţionale deţin o pondere de peste 20% vor fi angajaţi şi poliţişti care cunosc şi limba respectivă.
ART. 80
În condiţiile legii, prin hotărâre a Guvernului, se poate înfiinţa Casa de credit pentru poliţişti.
ART. 81
(1) Hotărârile Guvernului şi ordinele ministrului administraţiei şi internelor date în aplicarea prezentei legi se vor emite în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a acesteia.
(2) Până la adoptarea hotărârilor Guvernului prevăzute la alin. (1) poliţiştii beneficiază de drepturile corespunzătoare prevăzute în actele normative în vigoare pentru cadrele militare.
ART. 82
(1) Prezenta lege va intra în vigoare în termen de 60 de zile de la data publicării ei în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(2) La aceeaşi dată orice alte dispoziţii contrare se abrogă.
NOTE:
1.1. Reproducem mai jos prevederile art. IX din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2011
1.2.
„ART. IX
Prin legea de salarizare pentru anul 2012 se va reglementa modul de compensare a stimulentelor de care beneficia personalul din instituţiile şi autorităţile publice, în temeiul actelor normative prevăzute la art. I – VIII.”
1.3. Reproducem mai jos prevederile art. 10 al art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010, aprobată cu modificări prin Legea nr. 283/2011
1.4. „ART. 10
(1) Începând cu anul 2012, salariile de bază ale personalului din instituţiile şi autorităţile publice care beneficia de stimulente în temeiul actelor normative prevăzute la art. I – VIII*) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2011 pentru modificarea unor acte normative în vederea eliminării prevederilor referitoare la acordarea de stimulente pentru personalul din sectorul bugetar se calculează prin includerea în acestea a nivelului mediu lunar al acestor drepturi plătit în anul 2010.
(2) Prin ordin/decizie a ordonatorului principal de credite se stabilesc procedura şi criteriile pe baza cărora se stabilesc noile salarii de bază.
(3) Sumele care vor fi incluse în salariile de bază conform alin. (1), în mod cumulat pe ordonator de credite, la nivelul anului 2012, nu pot depăşi nivelul fondului total de stimulente plătite în anul 2010.
(4) Prevederile alin. (1) nu se aplică în cazul personalului din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice care beneficiază de prevederile art. 14 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice.”
*) Legea nr. 360/2002 a fost modificată prin art. VIII pct. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2011
1.3. Reproducem mai jos prevederile art. 5 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015
„(4) În anul 2016, indemnizaţiile, compensaţiile, sporurile, majorările salariilor de bază prin acordarea de clase de salarizare suplimentare şi alte drepturi acordate potrivit actelor normative în vigoare se stabilesc fără a lua în calcul drepturile incluse în salariul de bază conform prevederilor art. 14 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice şi art. 10 al art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 283/2011.”
2. Reproducem mai jos prevederile art. II din Legea nr. 81/2015
„ART. II
Actele de cercetare disciplinară întocmite anterior intrării în vigoare a prezentei legi pot fi utilizate în cadrul procedurilor disciplinare şi după această dată numai dacă respectă condiţiile şi principiile stabilite prin prezenta lege.”
3. Reproducem mai jos prevederile art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 21/2016
„ART. II
În termen de cel mult 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, poliţiştii suspendaţi se numesc, cu acordul lor, în statele anexă în condiţiile prezentului act normativ şi se emit ordinele ministrului afacerilor interne prevăzute la art. 74^1 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, cu modificările şi completările ulterioare.”
4. Reproducem mai jos prevederile art. II – VI din Legea nr. 152/2016
„ART. II
Ordinul ministrului afacerilor interne prevăzut la art. 26^6 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, cu modificările şi completările ulterioare, se emite în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.”
„ART. III
(1) În situaţia în care, prin acte normative, calificativele obţinute la evaluările anuale reprezintă o condiţie, iar perioada luată în calcul include anul 2015, această condiţie se consideră îndeplinită.
(2) Dispoziţiile alin. (1) nu se aplică în situaţia în care evaluarea de serviciu anuală, pentru anul 2015, a fost finalizată până la data de 8 decembrie 2015.”
„ART. IV
Prin derogare de la prevederile art. 16 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, cu modificările şi completările ulterioare, la stabilirea stagiului minim în grad se ia în calcul şi perioada prevăzută la art. III alin. (1).”
„ART. V
Prin derogare de la prevederile art. 26 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, cu modificările şi completările ulterioare, pentru anul 2016, evaluarea de serviciu anuală se realizează pentru perioada cuprinsă între data intrării în vigoare a prezentei legi şi data de 31 decembrie 2016.”
„ART. VI
În anul 2016, acordarea gradului profesional următor poliţiştilor se realizează la data stabilită prin ordin al ministrului afacerilor interne. Ordinul se emite în 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.”
—————